Mulțumirea a fost un test uriaș în viața lui Pavel. La urma urmei, Dumnezeu a spus că-l va folosi cu putere: „el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel” (F. ap. 9:15). Când Pavel a primit această însărcinare pentru prima dată, „imediat L-a propovăduit pe Hristos în sinagogi, spunând că El este Fiul lui Dumnezeu” (9:20).
Pavel nu se grăbea să vadă totul împlinit în viața lui. Știa că avea o promisiune de fier primită de la Dumnezeu și s-a agățat de ea. Pentru acel moment, era mulțumit să slujească oriunde s-ar fi aflat: mărturisind la un temnicer, la un marinar, la câteva femei de pe malul unui râu. Acest om a avut o chemare la nivel mondial, totuși a fost credincios să depună mărturie la unul câte unul.
Nici nu era invidios pe bărbații mai tineri care păreau să-l întreacă. În timp ce călătorea în toată lumea câștigând evrei și neamuri la Hristos, Pavel a stat și în închisoare. A trebuit să asculte rapoarte despre mulțimile mari de oameni convertite pentru care se luptase prin Evanghelia harului. Cu toate acestea, Pavel nu i-a invidiat pe acei bărbați. El știa că un om predat de Hristos trebuie să se smerească și să abunde în aceasta: „Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig... Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.” (1 Timotei 6:6, 8)
Lumea de astăzi i-ar fi putut spune lui Pavel: „Ești la sfârșitul vieții tale acum. Cu toate acestea, nu ai economii, nici investiții. Tot ce ai este o pereche de haine.” Știu care ar fi răspunsul lui Pavel: „O, dar L-am câștigat pe Hristos! Vă spun, eu sunt câștigătorul. Am găsit perla de mare preț. Isus mi-a acordat puterea de a preda totul. Ei bine, am dat totul și acum mă așteaptă o coroană. Am un singur scop în această viață: să-L văd pe Isus al meu, față în față.”
Toate suferințele din prezent nu pot fi comparate cu bucuria care te așteaptă.