„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” (Ioan 16:13-14).
O caracteristică unică a Duhului Sfânt este că nu-i place să vorbească despre El Însuși. El nu dorește să știm despre El tot atât cât să știm despre misiunea Sa, care este să ne aducă la Isus și să ne păstreze în curăție și sfințenie. El este întotdeauna la lucru, făcându-L cunoscut pe Hristos în inimile noastre și Își găsește plăcerea în căutarea noastră spre a cunoaște motivul pentru care a venit.
Isus Și-a strâns discipolii pentru un ultim moment de comuniune înainte să Se ridice la cer. A fost o perioadă de întristare pentru ei, deoarece singura lor sursă de mângâiere urma să fie luată. Isus a fost ghidul și învățătorul lor, bucurie, pace, speranță și iubire, dar acum îi părăsea fizic. Ei nu au înțeles cu adevărat darul care urma să vină după despărțirea de El.
Puteți să vă imaginați întrebările pe care și le puneau? „Acum cine ne va călăuzi? Unde vom merge pentru cuvintele vieții veșnice? El ne-a spus să mergem în întreaga lume și să predicăm Evanghelia în numele Lui, dar de unde ne va veni puterea? El este tot ceea ce am cunoscut vreodată și ne-am construit întreaga lume în jurul Lui!” Isus le-a citit gândurile. Știa ce aveau să înfrunte: greutăți, lipsuri, persecuție, chiar tortură, pentru Numele Său. „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16). Și i-a asigurat: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi!” (vezi 14:18).
Pare ușor să credem că Duhul Sfânt a fost trimis în lume, dar mai greu e de crezut că a fost trimis la noi personal. Dacă Isus ar apărea brusc alături de tine, ai vorbi cu el? O, desigur, ai vrea! La fel de înțelept, Duhul Sfânt trebuie să fie atât de personal pentru tine – mângâierea ta, călăuza ta, însoțitorul tău constant!