În societatea noastră, se pare că un grup mic de oameni conduce schimbările care au loc în cultura noastră și aceștia sunt foarte revoltați. Toată această situație îmi aduce aminte de mulțimea celor care au dat năvală în arena din Efes, protestând împotriva slujirii lui Pavel. În Faptele Apostolilor 19:21-41, oamenii care conduceau revolta erau făuritorii de idoli, însă pentru miile de oameni din arenă, Scriptura nu folosește cuvântul „revoltat”. Pentru aceștia se folosește cuvântul „confuz”.
Nu știu dacă ați văzut vreodată acea emisiune în care reporterul de televiziune merge în campusurile universitare și îi întreabă pe protestatari de ce cred ceea ce cred sau de ce au o pancartă cu „Suntem pentru – acest lucru” sau „Suntem împotriva – acestui lucru”.
Reporterul îi întreabă de ce sunt acolo și ei răspund: „Ei bine, pentru că așa este corect. Este vorba de a lua poziție. Așa corectăm o nedreptate.”
Ei spun, pur și simplu, că tot ce profesorii, societatea, mass-media sau prietenii încearcă să le spună este „cool” sau „relevant”. Dacă nu susții acest lucru, ești plin de ură. Cine dintre adolescenți sau tineri ar vrea să fie marginalizat? N-au idee ce fac, de fapt, acolo. Nici cea mai mică idee. Ei nu cunosc istoria mișcării pe care o susțin. Ei nu înțeleg de ce cred ceea ce cred. Atitudinea lor nu este susținută de niciuna din propriile lor valori morale.
Oameni în număr tot mai mare sunt confuzi. Aș merge chiar mai departe să estimez că probabil până la 90% dintre oameni nu știu de ce cred ceea ce cred, atunci când vine vorba de probleme culturale serioase. Au auzit că oamenii „luminați” gândesc într-un anumit fel, au citit un articol, au văzut ceva în ziar și astfel au ajuns la acea convingere. Cei mai mulți nu sunt tulburați cu adevărat de probleme; ei sunt doar confuzi. La fel ca și cei din Efes, din Faptele Ap. 19:29-32, cei mai mulți dintre ei nu știu de ce s-au strâns laolaltă.
Răspunsul nostru ar trebui să fie la fel ca acel pe care Pavel l-a dat după această revoltă: „După ce a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun de la ei şi a plecat în Macedonia. După ce a trecut prin acele regiuni și le-a dat multe încurajări, a venit în Grecia” (Fapte 20: 1-2).
Trebuie să ne ridicăm și să nu fim descurajați. Ar trebui să ne încurajăm unii pe alții și să continuăm să trăim ca martori. Trăirea noastră trebuie să fie speranță și lumină pentru societatea noastră.