NOI NU PUTEM — DAR EL POATE

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).

Mulți se gândesc că Isus, în acest verset, face o invitație mulțimilor de oameni răniți, dar aceasta este mult mai mult decât o invitație. El ne spune — ne poruncește, de fapt, să venim la El pentru că El singur poate oferi odihna de care sufletele noastre au nevoie.

Dar este măcar posibil ca noi să „venim la El” din proprie inițiativă? După cum spune Isus, nu este: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis” (Ioan 6:44). De ce ne-ar porunci Hristos să realizăm ceva ce nu suntem în stare să facem?

El ne învață o lecție importantă aici, una care este crucială pentru viața de creștin. Când ni se dă o poruncă, nu putem pur și simplu să sărim drepți și să zicem: „ Pot face asta.  Sunt omul potrivit pentru tine, Doamne!” Dacă facem așa, suntem în bucluc înainte de a începe. O poruncă din evanghelii ne expune neputința noastră. Dumnezeu face aceasta intenționat, pentru că, în vreme ce ne descoperă voia Sa, El de asemenea ne arată neputința noastră de a o realiza prin propriile puteri.

Cât de minunat că Isus după fiecare poruncă imposibil de realizat adaugă o promisiune. După ce El spune: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl”, El imediat adaugă: „Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (versetul 44). Dumnezeu ne va atrage spre El Însuși dar El de asemenea de va învia la o viață nouă, a învierii. Viață nouă vine numai prin El.

„Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:21 sublinierea mea). Îmi place cum versiunea Regele Iacob traduce ultima parte a acestui verset: „ca să îi fie arătate faptele, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu.”

Dumnezeu modelează lucrarea în noi. De îndată ce El ne arată neputința noastră, El ne descoperă abilitatea Lui și dorința Lui de a o duce la îndeplinire în totalitate.