O FOCALIZARE SPRE ÎN AFARĂ

„Dar bine ați făcut că ați luat parte la strâmtorarea mea. Știți voi înșivă, filipenilor, că....[atunci] când am plecat din Macedonia, nici o biserică n-a avut legătură cu mine în ce privește „darea” și „primirea” afară de voi. Chiar mi-ați trimis în Tesalonic, o dată și chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câștigul care prisosește în folosul vostru....Și Dumnezeul meu [va îngriji – versiunea în engleză] să îngrijească de toate trebuințele voastre după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos. A lui Dumnezeu și Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin. (Filipeni 4:14-20).

În calitate de creștini, ne gândim de multe ori la generozitate; planificăm în mod generos și dăm cu generozitate familiei noastre, soțului/soției, prietenilor noștri, vecinilor noștri, bisericii noastre și altor fundații caritabile. Dar Pavel vorbea despre aceasta în contextul unei taine — o taină pe care unii nu o cunosc despre puterea generozității.

Pavel spunea, „Nu am umblat niciodată după darurile pe care mi le-ați dat. Mereu am căutat acel lucru pe care îl văd acționând în voi atunci când îmi dăruiți.”

Vedeți diferența acolo? El ar fi putut spune, „Acei 50 de dinari pe care mi i-ați dat o să poată să îmi cumpere mâncare pentru trei săptămâni. Slavă lui Dumnezeu!”

Sunt sigur că el ar fi putut fi foarte recunoscător pentru acel fapt, dar știți voi ce avea el în gând? El se gândea, „Slavă lui Dumnezeu! Evanghelia este la lucru în voi pentru că nu mai sunteți egocentrici. Nu trăiți în îngrijorare, adunând lucruri pentru voi înșivă. Nici măcar nu trăiți în separare unii cu alții. Voi dăruiți oamenilor! Vă trăiți viața cu o focalizare spre în afară și faceți lucruri pe care nu le-ați face niciodată dacă evanghelia nu ar fi prins rădăcini în inima voastră.”