Isus ne spune: „Voi sunteți lumina lumii” (Matei 5:14). Afirmația Sa de aici se referă la mai mult decât doar la a sluji. Se extinde dincolo de a învăța, de a predica sau a dărui tractate. Hristos ne spune foarte clar: „Voi sunteți lumina!” El spune: „Nu ești doar o reflecție! Nu ești doar un instrument. Ești o lumină, iar intensitatea luminii tale depinde de intensitatea umblării Tale cu Mine.”
Vedeți ce vrea să zică Domnul aici? Lumea îi recunoaște pe cei care umblă aproape de El. Poate că vecinii sau colegii tăi nu știu despre comuniunea ta zilnică cu Hristos, credința ta în El, dependența ta totală de El. Ei văd totuși lumina care strălucește dinspre tine datorită vieții pe care o ai cu El.
Deci, cine sunt aceste lumini așezate pe un munte? Unde le vedem?
Sunt oameni care nu se găsesc de obicei în lumina reflectoarelor. Nu se numără printre oamenii centrați pe sine, care se promovează pe sine, care trăiesc pentru a primi recunoaștere în această lume. Nu se numără printre acele clici bisericești care se pretind a fi sfinte, dar bârfesc, cârtesc și se plâng.
De-a lungul anilor, am văzut mulți credincioși care par evlavioși, dar, în realitate, sunt leneși din punct de vedere spiritual. Ei le spun altora despre eșecurile și slăbiciunile lor, considerând că acest lucru îi face să fie smeriți, dar se grăbesc să-i judece pe alții. Ei nu au cu adevărat Duhul lui Hristos, care dăruiește, iubește și slujește. Dimpotrivă, „lumina” pe care o au este de fapt întuneric. Isus spune: „Dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” (Matei 6:23). Acolo unde nu există o transformare adevărată adusă de Hristos, nu poate fi lumină pentru alții. Atâta timp cât nu lași ca ceva să îți afecteze viața în Hristos, lumina ta va continua să strălucească în întuneric.
„Voi sunteți lumina lumii! O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” (Matei 5:14). Isus spune: „Te-am așezat în vizorul lumii. Oamenii te privesc pentru că te-am făcut o priveliște. Ești o lumină care nu trebuie să fie ascunsă.”
„Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5:16). Motivul pentru care trebuie să lăsăm lumina noastră să strălucească în lume este ca Dumnezeu să primească slavă.