O sclipire a cerului
Unde este cerul? Ce vom face când vom ajunge acolo? Ei bine, nu știm unde este cerul, dar știm că va fi un nou cer, precum și un pământ nou.
În cer vom învăța lucruri care pur și simplu nu pot fi cuprinse de mintea umană aici, pe pământ. Vom avea acces la gândul lui Hristos Însuși, care este nelimitat. Și ne va învăța, fără îndoială, despre toate lucrurile.
Luați în considerare pentru o clipă infinitul aparent pe care îl vedem în spațiu. Se spune că propriul nostru sistem solar are cel puțin cinci miliarde de mile în diametru și totuși acesta este un simplu punct în univers. Descoperirile științifice arată că există sistem după sistem, după sistem, aparent fără sfârșit. Este absolut uluitor pentru minte.
Chiar dacă sistemul nostru solar înaintează prin spațiu, rotindu-se în jurul soarelui, nenumărate alte sisteme se mișcă și ele unul după altul. Și totul are loc conform ordinului divin al lui Dumnezeu. Este logic, deci, că în ceruri vom face lucruri care sunt de neînțeles pentru mintea noastră umană.
Dar, cel mai bun lucru, vom fi alături de Isus. Apostolul Pavel a scris: „Da, suntem plini de încredere, și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă, la Domnul.” (2 Corinteni 5:8). Potrivit lui Pavel, cerul – a fi în prezența Domnului pentru eternitate – este ceva ce trebuie să ne dorim din toată inima.
Isus descrie o adunare uriașă, când îngerii „vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” (Matei 24:31). Milioane de copii slăviți ai lui Dumnezeu vor cânta osanale Domnului. Ce sunet de victorie și de laudă va fi – mulțimi de orfani strigând: „Tată! Tată!” Imaginați-vă desfătarea de pe chipul lui Isus: „Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu!”, așa cum a declarat El.
Vor veni martirii, cei care odată au strigat pentru dreptate pe pământ, spunând: „Sfânt, sfânt, sfânt!” Apoi, se va auzi un zgomot puternic, un sunet nemaiauzit până acum, în timp ce mulțimi din toate națiunile și triburile vor sălta de bucurie și vor cânta: „Victorie în Isus!” Când Pavel a fost răpit în rai a auzit „cuvinte care nu se pot spune și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.” (2 Corinteni 12:4). Pavel a spus că a fost uimit de ceea ce a auzit acolo, și eu cred că el a ascultat cântecele și laudele lui Dumnezeu rostite de către cei care se vor bucura de prezența Lui pentru totdeauna.