Privilegiul acceptării

„Ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” (Efeseni 2:7)

Dumnezeu ne-a arătat bunătatea Sa iubitoare și călduroasă față de noi. Prin urmare, ne putem ridica strigând: „Aleluia! Dumnezeu, Hristos și Duhul Sfânt vor să fie lângă mine.” 

Fiecare creștin se va confrunta cu ispite și greutăți, dar în mijlocul încercărilor noastre, putem să abundăm de mulțumire din cauza bunătății Sale veșnice față de noi. Pavel ne spune că tocmai acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a făcut să stăm împreună cu Hristos.

Una dintre marile binecuvântări care devine a noastră atunci când stăm în locuri cerești este că ne bucurăm de privilegiul acceptării. „El ne-a făcut să fim acceptați în [Hristos]” (Efeseni 1:6). Cuvântul grecesc pentru „acceptat” înseamnă aici: favorizat foarte mult. Acesta este diferit de cuvântul din engleză, care poate fi interpretat drept „primit drept adecvat”. Aceasta înseamnă ceva ce poate fi îndurat, sugerând o atitudine: „Pot trăi cu ea”. Nu este cazul folosirii lui Pavel. Folosirea lui a termenului „acceptare” se traduce prin „Dumnezeu ne-a favorizat foarte mult. Suntem speciali pentru El, pentru că suntem în Hristos.”

Vedeți, pentru că Dumnezeu a primit jertfa lui Hristos, El vede acum doar un singur om: Hristos și cei care sunt legați de El prin credință. Pe scurt, trupul nostru a murit în ochii lui Dumnezeu. Cum? Isus a îndepărtat vechea noastră natură la cruce. Așadar, acum, când Dumnezeu ne privește, îl vede doar pe Hristos. La rândul nostru, avem nevoie să învățăm să privim așa cum o face Dumnezeu. Asta înseamnă să nu ne concentrăm numai pe păcatele și slăbiciunile noastre, ci pe victoria pe care Hristos a câștigat-o pentru noi la cruce.

Pilda fiului risipitor oferă o ilustrație puternică a acceptării care vine atunci când ni se oferă o poziție cerească în Hristos. Știți povestea: un tânăr și-a luat moștenirea de la tatăl său și a risipit-o într-o viață păcătoasă. Apoi, odată ce fiul a ajuns într-o stare de faliment total – din punct de vedere moral, emoțional și spiritual, el s-a gândit la tatăl său și a fost convins că a pierdut orice favoare din partea lui.

Fiul s-a întors la tatăl său, pocăit și zdrobit, așteptând să fie respins, însă tatăl său l-a întâmpinat cu brațele deschise, plin de iertare și acceptare. „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.” (Luca 15:20)

Experimentează astăzi, în întregime binecuvântările primirii tale!