PRIVIND SLAVA SA

„Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17:24, sublinierea mea). Isus s-a rugat această rugăciune pentru ucenicii Săi — și asta ne include și pe noi. El a cerut Tatălui ca noi să putem vedea gloria Sa, adică să-L cunoaștem.

Au fost momente în Vechiul Testament când Isus S-a revelat sub formă umană sau angelică.  Cunoașteți ce s-a întâmplat în acele momente. Când Isaia a văzut slava lui Dumnezeu în templu, trupul i-a fost cuprins de tremur și a căzut cu fața la pământ. Șoldul lui Iacov a fost rupt când a încercat să se lupte cu Domnul. Când Moise a cerut ca să vadă gloria lui Dumnezeu, Domnul i-a spus, „Bine, dar întâi trebuie să îți acopăr fața. Apoi trebuie să te ascund în crăpătura stâncii. Atunci pot doar să te las să-Mi vezi strălucirea pe dinapoia Mea.” Cu alte cuvinte, El a trebuit să îl protejeze pe Moise de revelația completă a Lui Însuși. Nu era un lucru ușor să fii în prezența plină de glorie a Celui Sfânt.

Totuși, acest lucru nu s-au întâmplat numai în Vechiul Testament. Când Petru L-a întâlnit pe Isus pentru prima dată, acesta a căzut cu fața la pământ, deodată conștient de nevrednicia lui și a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos” (Luca 5:8). Acest lucru a fost valabil și pentru Ioan, fiind exilat pe insula Patmos, când a primit Apocalipsa. Când vocea Domnului i-a vorbit prima dată, Ioan a căzut cu fața la pământ plin de groază. Nu a existat nici o urmă de frivolitate în întâlnirea lui cu Domnul.

Cunoaștem din Scripturi că acesta este răspunsul normal pe care bărbații și femeile îl au atunci când se întâlnesc cu Isus.  Aceasta ridică întrebarea: „L-am văzut noi pe Isus? Suntem noi transformați și de cea mai mică licărire a prezenței Sale în viața noastră? Ce s-ar întâmpla dacă l-am vedea pe Isus așa cum l-au văzut Moise sau Isaia sau Ioan sau Petru?