PROCLAMÂND CU ÎNCREDERE

Într-una din meditațiile recente am scris despre puterea rugăciunii de cerere. Astăzi doresc să vorbesc despre ceva și mai puternic. Când faci rugăciuni de cerere, înalți glasul spre El, cerând lui Dumnezeu har, putere și pătrundere deosebită. Când aceste cereri ajung să se stabilească în inima și mintea ta, ajung să se adâncească și în credința ta; o să ieși din rugăciunea de cerere intrând în ceea ce eu numesc proclamare.

Tu vei proclama pătrundere — declarând ceea ce Dumnezeu a spus în Cuvântul Său: „Așa vorbește Domnul.”

Tu vei proclama că Dumnezeu ți-a ascultat strigătul și că este timpul să te ridici de pe genunchi. Nu pentru a te opri din rugăciune ci pentru a-i spune lui Dumnezeu: „Am pus totul la picioarele Tale. Mi-am adus de sute de ori plângerile mele la Tine, așa cum David făcea, și nu mai există nici o pricină de supărare. În locul ei este o puternică și viguroasă încredere că totul este bine cu sufletul meu. Tu faci toate lucrurile bine și eu voi fi victorios. Voi birui! Tu ești pentru mine, nu împotriva mea.”

„Această boală din trupul meu dispare. Stresul financiar și haosul în care am trăit este în urma mea și eu intru într-un nou tărâm al credinței. Fiul meu risipitor se întoarce acasă. Fiica mea risipitoare îl primește pe Isus.”

Tu te îndrepți spre o nouă direcție, plecând de la strigătul de cerere: „Vrei, te rog, să mă ajuți? Tu acum stai ferm pe Cuvântul Său, crezând că promisiunile Lui sunt totdeauna adevărate și proclamând cu încredere: „Dumnezeu este credincios Cuvântului Său. El nu mă va părăsi nici nu mă va lăsa.”

Odată ce intri într-o astfel de proclamare, vei începe să te rogi într-un mod diferit. Întocmai cum David s-a rugat: „ Tu ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire” (Psalmul 32:7).