Punându-ne mâna în mâna Sa

Am contribuit la creșterea nepoatei noastre, de aceea se afla de multe ori cu noi și într-o zi ne plimbam prin cartierul Queens. Ea se afla la o distanță de cinci sau șase pași în fața noastră. Apoi, niște mici huligani au trecut de colțul din fața noastră și încercau să pară duri, blugii le cădeau de pe ei. Blestemau, se îmbrânceau și strigau: „Nu ai nimic! Lasă-mă să văd ce ai!”

În momentul în care nepoata mea i-a văzut, s-a apropiat puțin mai mult de mine. Mergeam din ce în ce mai aproape de acest grup de gangsteri în devenire și toți încercau să acționeze foarte dur, chiar dacă erau practic niște copii, însă nepoata mea nu știa acest lucru. Ea se apropia din ce în ce mai mult de mine. Unul dintre acești copii l-a împins pe altul și el a căzut de pe bordură.

Deodată, mâna ei mică s-a întins, căutând-o pe a mea, tot corpul ei fiind rigid și încordat. În momentul în care i-am luat mâna – este un moment rămas atât de clar în mintea mea – tot corpul ei s-a relaxat. Nu-mi amintesc niciunul din cadourile de Crăciun sau lucrurile pe care mi le-a cumpărat de-a lungul anilor, dar nu voi uita niciodată acel moment, deoarece încrederea este de mare preț.

Aceasta vrea Dumnezeu de la noi. El ne cheamă să avem încredere în El, în orice moment, dar mai ales atunci când ne este teamă de ceva. „Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu semănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în hambare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?” (Matei 6:26).

Deci, cum creștem în credință? Credința vine atunci când auzi o promisiune și un adevăr. Cuvântul lui Dumnezeu are putere de a produce credința. Când Scriptura spune: „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1), trebuie să observăm că este la timpul prezent. Este clipă de clipă.

Credința înseamnă a avea încredere; ba chiar mai mult decât atât, înseamnă să te bazezi și să te sprijini pe ceva. În Vechiul Testament, David descrie credința drept „voi alerga la El și voi găsi protecție sub aripile Lui”. Ne aflăm cu toții în școala credinței și Dumnezeu vrea să dezvolte credința în tine și în mine. Aceasta este o parte a motivului pentru care El permite necazuri în viețile noastre sau pentru care răspunsul la rugăciuni întârzie, astfel învățăm să ne încredem în El. A ne încrede și a ne baza pe El înseamnă mai mult decât orice altceva în această lume.

^{Jim Cymbala a început lucrarea Brooklyn Tabernacle cu mai puțin de douăzeci de membri într-o clădire mică și modestă într-o parte dificilă a orașului. Este originar din Brooklyn și este prieten de multă vreme al lui David și Gary Wilkerson.}