RUGUL APRINS

Moise era singur pe Muntele Horeb având grijă de turma de oi a socrului său când o manifestare ciudată i-a captat atenția ― un tufiș se afla în flăcări. Când a făcut un pas mai aproape să vadă mai bine, Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului.

„Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul a văzut că el se întoarce să vadă şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului”(Exod 3:3-4).

Dumnezeu era prezent în tufișul acela și de aceea ardea însă nu era mistuit. Aceasta era o reprezentare vizuală a sfințeniei lui Dumnezeu.

Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt” (Exod 3:5). Cei mai mulți dintre noi sar peste acest verset fără a-i înțelege semnificația în imensa lui profunzime. Și este cu totul legat de cum să fii sfânt.

Înțelegeți voi, Moise era pe punctul de a fi chemat la scopul etern al lui Dumnezeu pentru viața lui ― acela de a elibera pe poporul lui Israel din sclavie. Dar prima dată, Dumnezeu a trebuit să îi arate lui Moise terenul pe care El, Domnul, trebuie să fie abordat. Trebuie să fie teren sfânt. Cu alte cuvinte, Moise era chemat la comuniune față în față cu un Dumnezeu sfânt, și el trebuia să fie echipat în mod corespunzător pentru aceasta.

Moise s-a temut când Dumnezeu i-a vorbit: „Moise și-a ascuns fața, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu (Exod 3:6). De ce s-a temut? Pentru că a primit o revelație a pământului sfânt, care inspiră venerație acela pe care trebuie să ne apropiem de Dumnezeu!

Noul Testament conține un verset similar: „Pentru ca nimeni [carnea- versiunea Bibiei KJV] să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:19).

Acest verset din partea apostolului Pavel nu este doar un adevăr aparținând Noului Testament. Era la fel de adevărat în zilele lui Moise. Moise trebuia să știe pe cont propriu că lucrarea lui Dumnezeu nu este realizată prin abilități umane ci prin încredere totală și dependență de Domnul. Sfințenia nu este ceva ce noi aducem la îndeplinire sau ceva ce producem noi. Ci, este mai degrabă ceva ce noi primim prin credință și încredere în lucrarea lui Isus.