SLUJITORI ATINȘI DE DUMNEZEU

Daniel a mărturisit: ”Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele.” (Daniel 10:10) Cuvântul pentru ”atins” aici înseamnă apucat cu putere. Daniel a spus: ”Când Dumnezeu a pus mâna pe mine, m-a pus cu fața la pământ; atingerea Lui m-a umplut cu sentimentul urgenței de a-L căuta cu tot ce este în mine.”

Slujitorii atinși de Dumnezeu au o relație intimă cu Domnul. Ei primesc revelații din ceruri și se bucură de o umblare cu Hristos, de care puțini se bucură. Ori de câte ori Dumnezeu atinge viața cuiva, acea persoană cade adesea pe genunchi și devine o persoană a rugăciunii, doritoare să-L caute pe Domnul. De multe ori m-am întrebat de ce Dumnezeu atinge numai anumiți oameni în acest fel. De ce unii slujitori ajung să înfometeze după El, în timp ce alți oameni credincioși merg pe drumul lor propriu?

Daniel, slujitor devotat, a fost atins de Dumnezeu într-un mod supranatural. Au fost mulți alți oameni buni, evlavioși care slujeau Domnului în ziua lui Daniel. Printre aceștia erau Șadrac, Meșac și Abed-Nego și zeci de mii de alți israeliți care și-au menținut credința în timp ce erau înrobiți în Babilon.

Deci, de ce Dumnezeu a pus mâna pe Daniel și l-a atins așa cum a făcut-o? De ce a putut acest om să vadă și să audă lucruri pe care nimeni altcineva nu le putea auzi? ”Eu, Daniel, am văzut singur vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!” (Daniel 10:7) Viziunea pe care a văzut-o Daniel era Isus însuși, clar și viu. De fapt, era vorba de aceeași viziune dată și lui Ioan pe insula Patmos (vezi Apocalipsa 1:13-15).

Domnul S-a descoperit lui Daniel în felul în care a făcut-o pentru că acest tânăr a fost mistuit de pasiunea de a cunoaște inima lui Dumnezeu. De asemenea, Dumnezeu a decis că a venit timpul să dea un mesaj umanității pierdute și avea nevoie de o voce pentru a-și exprima mesajul.

Domnul îi caută pe aceia care sunt consumați de cunoașterea Lui și se vor întrista asupra condiției morale din societatea noastră - în timp ce, de asemenea, așteaptă cu nerăbdare venirea lui Hristos.