SUFLAREA VIEȚII

Elisei a moștenit de la Ilie rolul de profet din ținutul acela. În 2 Regi capitolul patru vedem unde a întâmpinat unul din primele mari teste ale lui. Fiul unui cuplu sunamit a murit și în disperare, soția a strigat la Elisei, „M-am rugat și am postit, dar nu am primit nimic de la Domnul. Nu înțeleg ce face Dumnezeu și aceasta este mai mult decât pot duce. Nu mai am putere să merg mai departe.”

Elisei a răspuns făcând ceva destul de neobișnuit. „El a spus lui Ghehazi (slujitorul lui): ‘Încheie-ți hainele’” (2 Regi: 4:29). Cu alte cuvinte: „Încinge-ți mijlocul.” Apoi el a zis: „Ia  toiagul meu în mână şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate şi, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului”.

Ghehazi a ascultat pe Elisei dar când acesta a pus toiagul pe fața copilului mort, nimic nu s-a întâmplat. Nu era încă nici o semn de viață așa că Ghehazi s-a întors la Elisei și i-a zis: „Copilul nu s-a trezit.”

Te întreb acum, ce faci când nimic din ce ai încercat nu aduce roade vizibile? Încotro te îndrepți când toate eforturile tale nu împlinesc ce ai sperat?

Vine un moment când singura noastră resursă este Isus! El singurul este soluția noastră. În această istorisire, Elisei reprezintă tipul lui Hristos. El a mers la acea familie sunamită și literalmente s-a întins deasupra trupului băiatului. Când era gură la gură, picior la picior, mână la mână cu copilul mort, Elisei a suflat în el.

Și apoi? Scriptura spune că băiatul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii. Era viu!

Ce a dus la îndeplinire acest miracol? Isus Însuși a suflat în această situație. Când nu avem nici speranță, nici resurse, nici abilitate, Isus insuflă viața Lui supranaturală în circumstanțele noastre.

Fă din aceasta rugăciunea ta: „Doamne, eu nu am nimic — Tu ai totul. Nimic din această lume se poate compara cu Tine și puterea Ta iar eu am nevoie de Tine acum. Eu nu pot să insuflu viață în situația mea dar Tu poți, Doamne.”