Terwyl die wêreld toenemend gewelddadig, dekadent en onseker word, sukkel party Christene om vrees uit hulle harte te hou. Hulle voel intuïtief dat toestande in die wêreld besig is om te verbrokkel en dat een of ander onheilspellende ramp op die horison loer. As hulle al die verskriklike berigte hoor van wat besig is om in Amerika en in die wêreld te gebeur, sukkel hulle om te rus in die belofte van God se beskermende krag.
„Când a ajuns, Eli aştepta stând pe un scaun lângă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste şi toată cetatea a strigat.“ (1 Samuel 4:13)
Cuvântul „neliniștită”, așa cum este folosit aici, înseamnă a se afla în durere, în suferință. În această perioadă a vieții sale, Eli era bătrân și infirm, ochii i se întunecaseră, autoritatea lui spirituală scădea, iar fiii lui erau preoți corupți. Toate lucrurile în jurul lui păreau fără speranță.
„Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: "Trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.“ (Numeri 13:1-2).
Iubirea, frica, ascultarea - când vine vorba de umblarea cu Dumnezeu - sunt inseparabile, pentru că nu poți trece printr-una fără celelalte două.
„Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.” (Luca 19:12).
Isus spune pilda unui nobil care le-a încredințat la câțiva dintre slujitorii săi o cantitate egală de bani pentru a-i gestiona cât timp urma să fie plecat într-o călătorie. La întoarcere, stăpânul a solicitat servitorilor o contabilitate pentru a evalua cât de credincioși au fost, fiecare în misiunea sa.
În timp ce mergeam pe un drum de țară în New Jersey, am avut o discuție bună cu Domnul meu. Am strigat: „Doamne, nu pot trăi cu frică și îngrijorare de tot felul. Vreau să mă confrunt cu orice este viitorul cu odihnă, bucurie și încredere! Vreau eliberare totală de orice frică și griji!”
„Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.… Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.” (Psalmul 37:17, 19). Această profeție uimitoare pentru oamenii lui Dumnezeu este împlinită chiar în fața ochilor noștri. Psalmul 37 ne spune că Domnul acționează împotriva unei societăți ale cărei păcate au ajuns până la ceruri. Totuși, același psalm este unul plin de speranță, conținând o promisiune incredibilă pentru cei care își pun încrederea pe deplin în Domnul.