În urmă cu câțiva ani, am suferit o durere puternică de spate din cauza unui accident de mașină, iar ca urmare, familia mea și cu mine am avut nevoie de o îngrijire specială. Pentru că am fost complet infirm pentru o vreme, am întâmpinat noi dificultăți în gospodăria noastră. Îndatoririle casnice normale, care păreau a fi minore când aveam puterea să le îndeplinesc, acum erau copleșitoare.
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea.” (Ioan 14:27)
Știm că Hristos a fost capabil de mânie, însă și că uneori a fost emoționat până la lacrimi. Totuși, în cea mai mare parte, și-a condus viața pe pământ ca un om al păcii. A avut pace cu Tatăl, pace în fața ispitei, pace în vremuri de respingere și de batjocură. A avut chiar pace în timpul furtunilor de pe mare, dormind pe puntea bărcii, în timp ce alții tremurau de groază.
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.”(Iacov 1:2-4, TLB).
Iacov dă o poruncă aici: „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări.” El continuă să considere că, dacă te supui acestui imperativ, răbdarea ta va avea șansa să crească și vei fi pregătit pentru orice!
„De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?” (Evrei 2:1-3)
Asaf, un levit din rândul preoților lui Israel, a fost un cântăreț care a servit drept dirijorul corului lui David. El era un psalmist care a scris învățături neprihănite pentru poporul lui Dumnezeu, însă tot el a scris Psalmul 77 după ce a căzut într-o depresie adâncă: „sufletul meu nu vrea nicio mângâiere” (77:2).
„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1). Ce cuvânt minunat – este absolut copleșitor! Dumnezeu ne spune: „Datorită Cuvântului Meu, nu va trebui niciodată să vă temeți. Puteți avea pace ca un râu și o inimă plină de bucurie.”
„Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui” (2 Petru 1:2-3)
Relatarea despre Iov și suferințele sale dezastruoase este bine cunoscută. În valea cea mai adâncă a deznădejdii, Iov a afirmat: „El râde de suferința celui nevinovat.” (Iov 9:23). Cu alte cuvinte, Iov spunea: „Nu se merită să fii sfânt sau să umbli în integritate! Dumnezeu tratează pe cel rău în același fel ca pe cel curat. Amândoi suferă, deci la ce folos să te trudești ca să fii fără prihană?
Chiar în aceste momente, oamenii sunt mai nefericiți ca oricând. Acest lucru poate părea surprinzător cu tot progresul pe care omenirea îl realizează. Economiștii ne spun că suntem generația cea mai prosperă din toate timpurile. Preocuparea de a ne petrece timpul liber și de a ne distra este mult mai mare decât în oricare altă vreme. Avem de asemenea mai multe facilități moderne ca oricând. Progresele medicale cresc an de an.
„Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia 35:10) În acest pasaj, Isaia ne spune că în mijlocul vremurilor întunecate ce vor veni, unii din aleșii lui Dumnezeu se vor trezi și Îl vor apuca pe Duhul lui Hristos. Când fac acest lucru, Duhul Sfânt vor stârni în ei un Duh de fericire și bucurie care să-i locuiască atât de adânc încât nicio situație, circumstanță sau persoană nu va putea să le fure bucuria.