Trusting God

Toată lumea știe despre conceptul biblic al țării promise: locul de destinație al poporului care caută libertatea, eliberarea de sub robie și bucuria unei vieți binecuvântate. Adevărata Țară promisă a fost un dar pe care Dumnezeu l-a oferit poporului străvechi Israel – era la propriu un loc numit Canaan, o țară fertilă plină de fructe uriașe și râuri curgătoare. Era ceva de vis pentru israeliți, pentru poporul care a fost înfrânt și exilat timp de generații.

Se poate ca tu să fi avut un vis legat de chemarea ta, însă undeva pe parcurs a apărut un obstacol în cale, iar tu ți-ai pierdut elanul. La puțin timp, ai fost scos în afara oricărui drum și ți-ai dat seama cât de ușor este să îți vezi visele deraiate. Ai început plin de energie, dar lucrurile s-au schimbat, iar realitatea dureroasă s-a instalat.

Ani de zile israeliții tânjiseră să fie conduși de un rege uman și în cele din urmă Dumnezeu a îngăduit lucrul acesta. El i-a spus profetului Samuel să-l ungă pe Saul, ca să conducă poporul Israel: „Samuel a luat sticluța cu untdelemn și a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis: Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moștenirii Lui?” (1 Samuel 10:1).

Dumnezeu poate readuce la viață orice speranță la care ai renunțat, ca fiind moartă. Cu toții suntem familiarizați cu povestea din Marcu 5 a lui Iair, conducătorul disperat al sinagogii care îi cerea lui Isus să-i vindece fiica. Fata în vârstă de doisprezece ani se afla la un pas de moarte, însă Iair Îl ruga pe Hristos să vină la el acasă și să-Și pună mâna asupra ei.

Moise i-a scos pe copiii lui Israel din Egipt și, odată ce au ajuns la Marea Roșie, acesta și-a ridicat toiagul peste apă, iar în timpul nopții un vânt puternic de est a împărțit marea. Apa se ridica într-un zid de fiecare parte, pentru ca israeliții să poată traversa pe uscat. Când egiptenii au vrut să-i urmărească, apele i-au copleșit și i-au înecat pe toți. Citiți relatarea din Exodul 14:15-31.

Asaf, levitul, era un conducător al închinării și un lider al corului împăratului David; de fapt, era cunoscut pentru că a scris unsprezece psalmi. Era un prieten apropiat al lui David, cei doi iubeau să fie împreună în casa Domnului. Totuși, în ciuda binecuvântărilor și chemării sale minunate, Asaf a mărturisit: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2).

În timp ce păstorii priveau pruncul în iesle, ei se uitau la un Mântuitor care urma să răscumpere toată omenirea. Când înțelepții L-au văzut, ei priveau un rege care urma să învingă moartea. Iar când profeții L-au privit, au văzut un cuceritor care deschidea ușile închisorii, care putea să rupă lanțurile și să îi elibereze pe cei captivi. Fiecare a avut viziunea lui cu privire la cine era Isus și care a fost motivul pentru care El a venit.

„Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă egiptenii.” (Exod 6:7)

Dumnezeu dorește ca tu să-L cunoști! Vrea să te învețe să-I recunoști vocea mai presus de toate celelalte. El S-a descoperit și S-a manifestat înaintea poporului Său, în fața copiilor lui Israel din nou și din nou - prin mari izbăviri, semne și minuni nemaivăzute - și totuși aceștia nu-L cunoșteau pe Dumnezeul lor.

„Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său şi-i va răspunde din ceruri, din Locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii, pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare.” (Psalmul 20:6-8).

Există momente în care pare că Dumnezeu nu s-a arătat - când poporul Său a fost lăsat în rușine și disperare - dar povestea completă nu a fost încă spusă. De-a lungul Bibliei, Dumnezeu a avut oameni cu o credință nezguduită fașă de care și-a dovedit credincioșia în cele mai dificile vremuri. Acești slujitori l-au rugat pe Domnul să acționeze fără nicio reținere.