TRĂIND PE BAZA PROMISIUNILOR

„Adu-ţi aminte de fiecare drum pe care Domnul, Dumnezeul tău, te-a condus prin pustie în timpul acestor patruzeci de ani, ca să te smerească, să te încerce şi să cunoască ce este în inima ta şi să vadă dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. Astfel El te-a smerit, te-a lăsat înfometat şi te-a hrănit cu mana de care nu ştiai nimic nici tu, nici părinţii tăi, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului” (Deuteronom 8:2-3).

Eu îmi repet aceste cuvinte de-a lungul zilei: „Eu trăiesc cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

În cazul în care Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi vrednic de încredere — dacă Biblia nu este însuși Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu — atunci viața este în zadar. Nu poate fi nici o speranță pe fața acestui pământ.

Când acest cuvânt din Deuteronom a venit la poporul Israel, condițiile din pustie au devenit foarte înspăimântătoare pentru ei. Dumnezeu a permis ca ei să experimenteze sete, junghiurile foamei, iar acum, din însăși gura Domnului auzim aceste cuvinte: „Te-am smerit, am permis ca tu să suferi de foame și sete. De ce? Toate acestea pentru că Eu am căutat să te fac să cunoști că poți avea încredere în Mine. Tu poți trăi bazându-te pe promisiunile Mele.”

Dumnezeu nu avea de gând să Își lase poporul să moară de foame sau de sete. El știa exact ce avea să facă pentru a-i elibera. Și, preaiubiților, Dumnezeu are un plan pentru eliberarea ta.

Oh, cât de tare avem noi nevoie de Duhul Sfânt să ne călăuzească și să ne mângâie în momentele noastre de încercare. Fără prezența Sa, călăuzirea Sa, revărsarea Sa de putere, nici unul dintre noi nu am rezista. Nici o putere a voinței umane nu poate supraviețui încercărilor zilnice pe care le îndurăm pe cale.

Zilnic noi trebuie să ne aruncăm asupra Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu și să ne încredem în Duhul Sfânt să îl facă să devină viață pentru noi. „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui.....Căci El zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă” (Psalmul 33: 6, 9).