Transformarea într-un om dătător de har

Dumnezeu poate și chiar folosește îngerii pentru a-i sluji pe oameni, dar cel mai mult Își folosește proprii copii grijulii ca să-Și răspândească harul. Acesta este unul dintre motivele pentru care am devenit părtași ai harului Său: pentru a deveni canale prin care acesta să se manifeste. Avem menirea de a-l oferi și altora. Eu numesc acest lucru „oamenii cu har”.

„Fiecăruia dintre noi i s-a dat har după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4:7). Datorită mângâierii pe care o primim prin harul lui Dumnezeu nu avem cum, niciunul dintre noi, să rămânem întristați de-a lungul vieții. La un moment dat, suntem vindecați de Domnul și începem să zidim rezerve ale harului lui Dumnezeu.

Cred că asta a vrut să spună Pavel când a scris: „Am devenit slujitor după darul harului lui Dumnezeu dat mie prin lucrarea puterii Lui. Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos.” (Efeseni 3:7-8) și apoi: „…voi sunteți toți părtași cu mine al aceluiași har.” (Filipeni 1:7)

Apostolul face o afirmație profundă aici, una pe care apostolul Petru o duce și mai departe. Petru scrie: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1 Petru 4:10). Ce înseamnă să fii un bun ispravnic sau distribuitor al harului felurit al lui Dumnezeu? Sunt eu o astfel de persoană? Sau îmi petrec timpul rugându-mă doar pentru propria durere, pentru necazul și frământările mele?

Harul lui Dumnezeu i-a făcut pe Pavel și Petru să fie niște păstori plini de compasiune, gata să plângă cu cei ce plâng. Ei spuneau: „Mă duc la tronul lui Dumnezeu pentru a primi har pentru voi. Vreau să fiu un păstor plin de milă față de voi, nu unul care vă judecă! Vreau să vă pot oferi har atunci când aveți nevoie și voi ar trebui să faceți același lucru cu ceilalți.”

Preaiubiților, suferințele noastre actuale produc ceva prețios în viața noastră. Acestea produc în noi un strigăt de a primi darul îndurării și al harului pe care să-l oferim celorlalți care sunt răniți. Suferințele noastre ne fac să ne dorim să fim dătători de har.