Un miros plăcut Domnului

Când citim Evrei 11, găsim un singur numitor comun al vieților oamenilor menționați. Fiecare dintre aceștia avea o caracteristică specifică care denotă tipul de credință pe care Dumnezeu o iubește. Care era aceasta? Credința lor s-a născut dintr-o părtășie profundă în intimitate cu Domnul.

Este vorba despre faptul că este cu neputință să ai o credință care să-I placă lui Dumnezeu fără a avea părtășie în intimitate cu El. Ce vreau să spun prin intimitate? Vorbesc despre o apropiere de Domnul care vine în urma unui dor după El. Acest tip de intimitate este o legătură personală strânsă, o comuniune. Aceasta apare când Îl dorim pe Domnul mai mult decât orice altceva în această viață.

„Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort.” (Evrei 11:4) Vreau să evidențiez câteva lucruri semnificative despre acest verset. În primul rând, Dumnezeu Însuși dă mărturie despre jertfele lui Abel. În al doilea rând, Abel a trebuit să construiască un altar Domnului unde și-a adus jertfele. El a oferit, nu numai miei fără cusur pentru jertfă, ci și grăsimea acelor miei. „Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor.” (Geneza 4:4)

Ce înseamnă grăsimea aici? Cartea Leviticului spune despre grăsime: „Preotul să le ardă pe altar, aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului; toată grăsimea este a Domnului.” (Levitic 3:16). Grăsimea a fost partea din jertfă care a făcut să se ridice un miros plăcut. Această parte a animalului lua foc rapid și era mistuită; grăsimea de aici reprezintă tipul de rugăciune sau părtășie acceptat de Dumnezeu. Reprezintă slujirea noastră pe care I-o aducem Domnului în locul secret al rugăciunii. Domnul Însuși afirmă că o astfel de închinare intimă se ridică înspre El precum un miros plăcut.

Prima mențiune biblică a acestui tip de închinare este cea adusă de Abel. Din acest motiv Abel se află pe lista „Sala credinței” din Evrei 11. El este un tip de slujitor care era în părtășie cu Domnul, oferindu-I tot ce avea el mai bun. Așa cum scrie în Evrei, exemplul lui Abel stă astăzi ca o mărturie a credinței adevărate și vii: „Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort.” (Evrei 11: 4).