Vindecarea Mintilor Tulburate
O minte tulburata este cea care sufera de o nemultumire continua. Este apasata, deranjata, nelinistita, fara calm sau odihna. Se sperie de viitor si trecut precum si de imprejurarile prezente. Sunt convins ca astazi sunt mai multe minti tulburate decat in oricare din generatiile trecute!
Cei care locuim in New York vedem evidenta acestui lucru in fiecare zi. Daca stai in afara teatrului de pe Broadway si privesti la spectatorii ce parasesc spectacolele, arareori vezi un zambet pe fata lor. Acesti oameni au platit $80 pentru a gasi o libertate temporara de poverile lor - dar ei pleaca cu o povara mai grea decat atunci cand au intrat!
Aparent multi din cei care il iubesc pe Isus sunt tot asa de tulburati in mintea lor ca si masle de necredinciosi. Vad evidenta acestui fapt in cateva din scrisorile pe care misiunea noastra le primeste. Multi credinciosi stau intinsi noaptea, treji, tulburati si confuzi. Ei merg la biserica sperand ca vor experimenta o anumita eliberare de poverile lor. Dar deindata ce parasesc serviciul religios, tulburarea lor se reintoarce.
De ce sunt astazi asa de multi oameni tulburati in mintea lor? Dati-mi voie sa va impartasesc unele din motivele pe care Duhul Sfant cred ca mi le-a aratat:
De cateva decenii, expertii ne-au spus ca prosperitatea este raspunsul problemelor omenirii. O educatie buna, un servici decent, o casa frumoasa, bani in banca - toate aceste lucruri ar trebui sa aduca oamenilor demnitate si pace a mintii. Expertii spun ca daca toata lumea ar avea doar o bucata din visul american, crima si problemele noastre datorate drogurilor ar fi rezolvate.
Aceasta teorie afirma ca oamenii au sfarsit prin a deveni alcoolici si legati pentru ca niciodata nu au avut un respect de sine. Saracia lor i-a deprivat de oportunitatile care le-ar fi adus un sens de demnitate. Asadar daca noi le-am pregati un servici cu salariu decent, un loc bun unde sa locuiasca si un venit constant, vietile lor ar fi in regula.
Dati-mi voie sa raspund acestei teorii cu o povestire personala. Cu ani in urma, Nicky Cruz, un lider vicios al bandei de gangsteri Mau Mau, a fost luat la tara pentru o zi pentru a fi analizat de un psihiatru. Nicky a fost un luptator care traia ca diavolul. Toti cei care l-au cunoscut au crezut ca era completamente de necorectat completalmente, fara nici o speranta de schimbare.
Dupa ce a petrecut mai multe ore cu Nicky, psihiatrul a confirmat evaluarea tuturora. El i-a spus lui Nicky ca era complet nebun, fara nici o speranta de reabilitare. Motivul? Saracia in care a crescut ca si copil in Puerto Rico l-a deprivat de oportunitatile de care altii s-au bucurat. A fost vina societatii ca el era un monstru.
Nicky a privit la psihiatru si i-a spus, "Omule, tu esti cel nebun. Mie doar imi place sa ma bat. Spune-mi - cum te-a tratat mama ta?" El a sfarsit prin a-l psihoanaliza pe psihiatru!
Nicky a avut dreptate - saracia nu este radacina pacatului. De altfel de ce sunt tot mai multi adolescenti consumand droguri tari? Acesti tineri tulburati au tot ce si-au dorit vreodata la dispozitia lor. De ce s-ar intoarce la droguri daca au deja pacea mintii lor pe care lucrurile materiale le-ar putea-o da?
De ce un numar mare de doctori, avocati si oameni de afaceri devin alcoolici? Acestia au slujbe satisfacatoare, venit mare, masini multe si vacante frecvente. Cu toate acestea ei se intorc in numar tot mai mare catre alcool ca sa-si amorteasca mintea lor tulburata.
Am fost pe Wall Street la sfarsitul unei zile de munca, cand Bursa se inchide. Cum se deschid usile birourilor, brokerii dau navala ca niste boi care vor sa te ia in coarne, alergand la barul cel mai apropiat. Se ingramadesc cu duzinele in tavernele mici ale Wall Street-lui, incercand sa-si isi inece emotiile in alcool.
De ce nu sunt ei fericiti? De ce sunt asa de tulburati in mintea lor? Ei au totul ce li s- spus ca au nevoie pentru ca sa fie impliniti. Au venituri comfortabile, poseda case de vacanta, fumeaza tigari de $50, beau sticle de vin de $300, conduc masini scumpe. Cu toate acestea ei se imbata pentru a trece cumva prin acea zi. De ce acesti oameni nu se bucura de o stare a mintii calma si satisfacuta?
Deoarece se tem sa nu piarda totul! Le este teama ca economia se va prabusi, si deodata tot ceea ce au castigat va disparea ca un vapor.
"Va fi...stramtorare printe neamuri, care nu vor stii ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate" (Luca 21:25-26).
Isus a spus ca evenimentele care vor veni peste omenire vor fi asa de infricosatoare incat oamenii vor cadea literalmente morti de stop cardiac. Chiar acum, suntem martori ai lucrurilor pe care El le-a prezis: haos mondial, ratacire, confuzie. Noutatile lunii trecute numai - Decembrie 1998 – sunt suficiente pentru a distrage si a lasa incurcate chiar si cele mai tari minti:
- Japonia, a doua economie a lumii, a cazut chiar mai adanc in depresie. Banca ei cea mai mare a dat faliment, cu $20 de miliarde de datorii grele. Acum guvernul federal a intrat ca sa ia in posesie banca - dar alte banci japoneze sunt de asemenea aproape sa cada.
- Alan Greenspan, directorul Rezervei Federale a SUA, a spus ca bursa Americana se afla in situatia in care a fost inainte de prabusirea din 1929. Dupa Greenspan, toata speculatia salbatica pe care o vedem este cea care a adus Marea Depresie.
- Cinci industrii mari ale SUA au anuntat reducerea a 50.000 de locuri de munca in doar 2 saptamani.
- Presedintele Statelor Unite a fost judecat de Congres. Totusi, atitudinea majoritatii americanilor a fost de "Cui ii pasa?"
- Un Congresman Republican a spus, in cateva cuvinte, "Dati uitarii judecata, dati uitarii problemele morale. Daca il dam afara pe presedinte, noi ne vom pierde prosperitatea si o vom sfarsi in depresie." Cuvintele lui au reflectat atitudinea majoritatii Americanilor. Moralul nu mai conteaza, pentru ca singurul lucru care conteaza este banul. Motoul care l-a impins pe Presedintele nostru in birou a fost, "Economia este proasta!"
- Un profesor respectat din New York a fost dat afara pentru ca si-a asezat Biblia pe biroul sau si a lasat-o la dispozitia elevilor. Acest om a fost unul din profesorii cei mai buni ai orasului; clasa lui se situa deasupra celorlalte clase. Daca ar fi pus un set de prezervative pe birou nu i s-ar fi intamplat nimic. Dar a fost dat afara pentru a adus o Biblie la scoala!
Toate aceste lucruri sunt suparatoare si tulburatoare pentru cei care-l iubesc pe Isus. Intr-adevar, lucrarea noastra primeste o multime de scrisori de la credinciosi din toata tara care se necajesc datorita caderii morale a natiunii noastre.
O astfel de scrisoare a sosit de la un predicator in varsta de peste nouazeci de ani. El isi aminteste de imoralitatea anilor 1920 care a adus judecata peste America prin Marea Depresie.El a fost martor al celor doua Razboaie Mondiale. El a vazut mijloacele de transport schimbandu-se de la carute cu cai la nave spatiale. El a vazut mijloacele de comunicare transformandu-se de la radio la Internet. Pe scurt, el a vazut de toate.
Acum el scrie ca rautatea care are loc in natiunea noastra in aceste zile il mahneste mai mult decat l-a mahnit vreodata. Abia poate intelege ce se intampla, spune el, pentru ca totul se intampla asa de repede, si adancimile depravarii sunt de neinteles.
Dar Isus ne da totusi un cuvant de asigurare in ciuda tuturor lucrurilor pe care le vedem intamplandu-se. El porunceste, "...vedeti sa nu va tulburati: caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample, dar inca tot nu va fi sfarsitul" (Matei 24:6). El ne spune, "Nu lasati ca vreunul din lucrurile acestea sa va tulbure mintea!"
Astazi exista multe voci in lume care analizeaza motivul pentru care oamenii sunt asa de dezorientati si tulburati. Dar toate aceasta formeaza doar un Babel de motive confuze. De fapt cei care-l iubesc cu adevarat pe Isus Hristos nu vor fi tulburati de o potentiala pierdere a lucrurilor materiale. Mai degraba, el va fi necajit de problemele din domeniul spiritual!
Pavel stia adevarata cauza a tulburarilor si distragerilor noastre. El trateaza acest subiect in Romani 7: "Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc...Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iaca ce fac!" (Romani 7:15,19).
Apostolul spune, "Chiar lucrul pe care nu vreau sa-l fac, sfarsesc prin a-l face. Dar acel lucru pe care as vrea sa-l fac, in ascultare fata de Dumnezeu, nu pot sa gasesc in mine resurse sa-l duc la implinire!"
Pavel vorbeste aici pentru miile de credinciosi sinceri. Ei sunt tulburati deoarece nu gasesc victorie aspura pacatului. Ei vor sa faca bine - sa traiasca sfinti si curati inaintea Domnului. Si ei urasc pacatul care asa de usor ii ispiteste si le rupe comuniunea lor cu Hristos. Dar totusi acestia continua sa se intoarca la el!
Ei sfarsesc prin a fi necajiti, tulburati si obositi, strigand, "O, nenorocitul de mine! Nu mai vreau sa fac acest lucru. Dar par fara putere ca sa rezist! De ce sunt asa de slab? Si cat mai trebuie sa indur aceasta lupta? Imi voi petrece toata viata varsand un rau de lacrimi, marturisind si pocaindu-ma si apoi intorcandu-ma la pacatul meu?"
Aceste personae care-l iubesc pe Isus nu sunt ingrijorati de o prabusire a economiei sau de crizele lumii asa de mult cat se ingrozesc de greselile din saptamana trecuta. Ei au crezut ca au castigat biruinta asupra pacatului care-I urmareste, dar dintr-o data a venit din nou asupra lor cu o putere inoita. Acum sunt mahniti pentru ca si-au ranit Domnul lor din nou. Si se ingrijoreaza, "De ce esuez asa de des, cand tot ce vreau sa fac este sa Il multumesc pe Isus?"
Eu cred ca ne putem cunoaste cu adevarat starea noastra spirituala dupa cat de tulburati devenim pentru cel mai mic pacat infaptuit impotriva Domnului.
Unii crestini se mahnesc numai pentru ceea ce ei considera "pacate mari" - adulter, abuzul de drog, bautura, injuraturi. Dar persoana cu adevarat spirituala stie ca nici un pacat nu este mic in ochii Lui Dumnezeu. Asa ca el este mahnit oridecateori barfeste, spune o gluma murdara sau are un gand murdar. El stie ca aceste lucruri izvorasc din inima lui, adevaratul centru al fiintei sale!
Tu poti sa fii neascultator fata de Dumnezeu in astfel de "lucruri mici," scuzandu-te si dandu-le uitarii. Dar daca o faci, niciodata nu te vei maturiza in Hristos. Neprihanirea ta este masurata prin neacceptarea acelor lucruri care-L mahnesc pe Salvatorul tau binecuvantat!
Nu cu mult timp in urma, am spus ceva, care nu ii place Lui Hristos, sotiei mele. Cuvintele pe care i le-am spus au fost total negandite, si imediat am fost apasat in inima. Am stiut ca i-am gresit, si desigur ca i-am cerut iertare. Apoi am imbratisat-o si i-am spus ca o iubesc.
Dar mintea mea a fost inca tulburata. M-am gandit, "Cum am fost capabil de un lucru asa diferit fata de Isus? La urma urmei sunt mai aproape ca niciodata fata de Domnul. Niciodata nu m-am rugat asa de mult cat m-am rugat anul trecut. Trebuie sa fiu cumplit de rau daca astfel de lucruri aspre imi ies din inima."
Am facut chiar lucrul pe care l-am urat cu adevarat. Si nu numai ca am fost dezamagit fata mine insumi - am fost deranjat, consternat, tulburat in duhul. Am mers in camera de studiu si am cazut inaintea Domnului, chemand sangele Lui Hristos ca sa ma spele.
In acel moment, dusmanul a soptit, "Acea greseala mica nu a fost mare lucru. A fost un lucru asa de mic." Dar Duhul Sfant s-a ridicat imediat in inima mea ca sa respinga vocea diavolului. El m-a asigurat, "David, chiar faptul ca tu esti mahnit datorita acestui pacat dovedeste ca sunt la lucru in tine. Cu cat te mahnesti mai mult datorita chiar si a si celei mai mici nelegiuiri impotriva dragostei mele, cu atat mai aproape te afli de victorie!"
Totusi, pentru ca noi continuam sa ne luptam impotriva pacatului, cuvintele lui Pavel din Romani apar ca si cum nu ar avea nici un sens. El scrie:
"...dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii, pe care ati primit-o. Si prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii...si v-ati facut robi ai Lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. Fiindca plata pacatului este moartea" (Romani 6:17-18, 22-23).
Izbaviti de pacat? Un slujitor al neprihanirii, producand roade sfinte? Cred ca glumesti! In timp ce citim aceasta, noi trebuie sa admitem cinstiti, "Nu sunt mort fata de pacat. Nu am fost eliberat cu adevarat. Inca sunt sub puterea inselatoare a unui pacat secret - si aceasta ma tulbura. Daca plata pacatului este moartea, atunci ce speranta mai este pentru mine?"
Iata doua scrisori primite de la doi crestini sinceri care s-au luptat teribil cu legaturile lor mari. Prima este de la un tanar:
"Sunt tentat constant de pacatul sexual, si intotdeauna il accept. Il iubesc pe Isus cu toata inima mea, dar simt prezenta Lui Dumnezeu alunecand din viata mea. Chiar daca Il iubesc , continui sa ma intorc la pofta mea. Dar o urasc. Plang ca un copil in timp ce comit pacatul, cerandu-i Lui Dumnezeu sa ma ajute sa nu il fac. Dar continui sa il fac.
Am incredere in Dumnezeu pentru a ma elibera, dupa cum spune Pavel in Romani 7. Si il iubesc pe Dumnezeu cu toata inima mea. Dar stiu ca sunt gresit si ma simt neajutorat pentru a ma schimba. Uneori ma simt in regula, dar alteori simt ca sunt cernut ca si graul. Ma simt ca un Iuda care mi-am tradat Domnul. Uneori cred ca sinuciderea este singura cale de scapare."
A doua scrisoare vine de la o femeie casatorita implicata in adulter cu un barbat casatorit:
"Ma rog pentru eliberare, pocainta, pentru putere. Promit sa fiu puternica in fata ispitei cand vine data viitoare. Dar cand il vad (pe iubitul meu), cad inapoi in exact acelasi lucru vechi. Am trait o viata curata, morala timp de ani intregi; Niciodata nu m-am gandit ca voi fi capabila de asa ceva. Dar acum am cazut in Iad, si nu stiu cum sa-l opresc.
"Cand citesc brosurile voastre, sunt convinsa de pacat. M-am rugat si am incercat sa scot afara orice demon care a intrat din cauza pacatului meu. Dar ma simt asa de sortita esecului. Mintea mea este plina de versete care vorbesc impotriva a ceea ce fac. Ma simt ca o destrabalata. Sunt plina de vina, frica, panica, dezgust. Ma simt asa de singura, detasata si taiata dinaintea lui Dumnezeu."
Primim multe scrisori de genul acesta - strigate de ajutor izvorate din minti tulburate de un pacat chinuitor. Dar trebuie sa spun tututor acelora care-l iubesc pe Isus si care sufera o asa tulburare: Acel strigat tulburator, interior - acea batalie din mintea ta - este lucrarea Duhului Sfant!
Dumnezeu ne-a trimis Duhul Sau ca sa duca o batalie inpotriva firii noastre si a dorintelor si poftelor ei. Deci, daca nu esti tulburat cand esuezi - daca esti in stare sa scapi de pacatul tau fara nici un simtamant de vina, parere de rau sau regret - atunci Duhul Sfant nu este in tine pentru a-si duce lupta.
Totusi, daca esti condamnat chiar si de cea mai usoara nelegiuire, esti aproape de Victoria adevarat. El castiga batalia in inima ta producand o intristare dupa voia lui Dumnezeu care duce la adevarata pocainta!
Exista o victorie la dispozitia noastra care este deasupra tuturor lucrurilor care ne tulbura mintile noastre. Este infasurata intr-un legamant pe care Dumnezeu l-a facut cu ani in urma cu Avraam si urmasii sai:
"Ca noi sa avem mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc! Astfel Isi arata indurarea fata de parintii nostri, si Isi aduce aminte de legamantul Lui cel sfant, potrivit juramantului pe care Se jurase parintelui nostru Avraam, ca dupa ce ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri, ne ve ingadui sa-L slujim fara frica, traind inaintea Lui in sfintenie si neprihanire, in toate zilele vietii noastre" (Luca 1: 71-75).
Juramantul Lui Dumnezeu fata de Avraam si copiii sai este clar ca cristalul: El ne va elibera de toti dusmanii nostri, ca noi sa putem trai fara frica - netulburati si in odihna - in fiecare zi din viata noastra!
Preaiubitilor, acest legamant ni se aplica fiecaruia dintre noi cei care traim astazi. Dupa Pavel, toti care l-au primit pe Hristos ca Domn prin credinta sunt "samanta lui Avraam" "...nu copii trupesti sunt copii ai Lui Dumnezeu: ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta" (Romani 9:8). "Intelegeti si voi dar, ca fii ai lui Avraam sun cei ce au credinta" (Galateni 3:7).
Deci, cum putem noi sa pretindem aceasta promisiune? Avraam i-a pus Domnului o intrebare asemanatoare, cand n-a vazut nici o scapare din aceasta dilema. El a intrebat, "Ce imi vei da Doamne, vazand ca nu am nici un copil?" Iata raspunsul Lui Dumnezeu: "...Eu sunt scutul tau si rasplata ta cea foarte mare" (Genesa 15:1).
Domnul i-a spus, "Avraame, o sa ma dau pe Mine Insumi tie - si atat este totul. Eu voi fi aparatorul tau si marea ta rasplata - pentru ca Eu sunt Cel ce sunt. Nu mai trebuie sa-ti fie vreodata teama de nici un dusman cat timp vei trai, pentru ca Eu voi fi Dumnezeu pentru tine!"
In noul sau legamant Domnul ne da o promisiune glorioasa exact ca si aceasta. El spune, ".... Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu." (Evrei 8:10). Intr-adevar, chiar de la inceputul creatiei, prin toata scriptura Il auzim pe Dumnezeu facand aceasta chemare fata de omenire: "Vreau sa fiu Dumnezeu pentru tine!"
Planul Domnului pentru noi a fost intotdeauna simplu. El a spus, "Nu trebuie sa te temi de nici o putere care vine impotriva ta. Eu voi actiona ca si aparatorul tau tot timpul. Daca vei avea doar incredere in promisiunile, aruncandu - te in grija Mea prin credinta, Eu voi fi Dumnezeul Cel Atotputernic pentru tine. Voi cuceri toti inamicii tai si ii voi dobori inaintea ta. Vei fi victorios, mai mult decat un invingator - sfarsindu-ti zilele in pace, fara teama!"
Te intreb: Iti traiesti zilele fara teama - cu un duh calm si o minte pasnica? Majoritatea dintre noi nu traim nici macar o fractiune din timpul nostru in felul acesta. Cateodata avem pace, alteori nu o avem, dar nu intram pe deplin in odihna Lui Dumnezeu.
Daca esti tulburat, apasat, suparat din cauza unui pacat chinuitor, trebuie sa intelegi: Dumnezeu nu este manios pe tine! El nu asteapta sa te disciplineze sau sa te judece. Din contra - El tanjeste sa te umple cu puterea Sa omnipotenta!
Dumnezeu spune in esenta acelasi lucru in toate legamintele Sale: "Caut oameni care sa creada ca-i voi elibera de toti dusmanii lor!" "Sa nu uitati legamantul pe care l-am facut cu voi, si sa nu va temeti de alti dumnezei. Ci sa va temeti de Domnul Dumnezeul vostru; si El va va izbavi din mana tuturor dusmanilo vostri" (2 Imparati 17:38-39).
In Vechiul Testament, acei dusmani au fost natiuni pagane - Filisteni, Moabiti, Hititi, Iebusiti, Cannaniti. Toate aceste puteri rele au cautat sa distruga oamenii Lui Dumnezeu si sa ii puna inapoi in lanturi.
Azi dusmanii nostri exista in domeniul spiritual - puteri demonice, pofte ale firii, dorinte rele. Si in Noul Testament, Dumnezeu isi repeta angajamentul fata poporului Sau:
"Voi fi Dumnezeu pentru tine - si tu vei fiul Meu, fiica Mea. De fapt, vei fi copilul Meu de acum pentru toata vesnicia. Deci, adu-ti aminte de legamantul pe care l-am facut cu tine. Nu trebuie sa te temi de nici un om sau putere ci doar de Mine. Te voi scapa din mana tuturor dusmanilor tai - inclusiv de demonii care te chinuie, poftele care se agata de tine, obiceiurile care te stapanesc, toate pacatele care te impiedica!"
Daca te intrebi de ce continui sa cazi - de ce continui sa te simti slab si fara putere, facand exact ceea ce urasti - este pentru ca probabil nu te-ai increzut in promisiunea glorioasa a Lui Dumnezeu.
Dumnezeu a facut toate aceste promisiuni lui Avraam - promisiuni de a fi scutul lui, de a fi rasplata lui, de a invinge pe toti inamicii sai, chiar sa faca minuni pentru el, ca de ex.sa-i dea un copil la o varsta inaintata. Avraam a crezut aceste promisiuni - si Dumnezeu a spus ca credinta lui a fost socotita neprihanire.
Tot astfel, in momentul in care renuntam la a ne lupta impotriva inamicilor nostri spirituali cu puterea noastra proprie - fiind siguri in inima noastra ca ceea ce Dumnezeu promite, El este in stare sa implineasca, si incredintand totul in mainile Lui - acesta este inceputul dreptatii noastre.
Dumnezeu ne ajuta in aceasta prin a trimite chiar Duhul Sau, ca sa ia control asupra inimii noastre. Duhul Sfant este puterea Lui Dumnezeu, si acea putere declara razboi asupra tuturor puterilor demonice: "...Duhul pofteste (se lupta) impotriva firii... " (Galateni 5:17).
Duhul declara, "Aceasta este acum locuinta Mea, diavole. Am asezat un birou central aici, si ridic steagul Dumnezeului Atotputernic. Tu nu mai domnesti aici. Si batalia ta nu mai este impotriva copilului Meu. Esti impotriva Mea acum. Si te voi dobori, voi ruina planurile tale si ma voi lupta cu tine pe toate fronturile. Acest copil este acum Templul Duhului Sfant!"
Umblarea in Duhul nu este complicata. Aceasta inseamna doar a crede ceea ce Dumnezeu a spus: "...Umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti" (verset 16). Mai simplu aceasta inseamna, "Ai incredere in Duhul Sfant! Ai incredere in dorinta Lui de a lua asupra Lui cauza ta. Umbla in puterea promisiunii Lui de a se lupta pentru tine!"
Cuvantul Lui Dumnezeu ne da o promisiune statornica care este o cura sigura pentru toate mintile suferinde:
"Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatiti; va voi curati de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri. Va voi da inima noua si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra, si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele" (Ezechiel 36:25-27).
Vezi ce spune Dumnezeu? Duhul Sau face toata lucrarea in tine! El te va curati si iti va da o inima noua. El te va aduce in ascultare si te va intari sa faci bine. Partea ta este sa crezi ca El se va tine de cuvant, cu o credinta neclintita!
Deci, vei incredinta problemele tale, viitorul tau, viata ta - si pacatele tale - in mainile Dumnezeului Atotputernic?