Norul, acea acoperire cețoasă care cade uneori peste poporul lui Dumnezeu, nu este o greșeală în mâinile lui Dumnezeu. Cu Isus, norii vin ca parte a gloriei Sale. Norii nu sunt cu adevărat dușmanii noștri; ei nu ne ascund fața Lui; ei nu sunt avertizări despre o furtună care se apropie. Odată ce ai înțeles că norii sunt instrumente ale iubirii divine, nu ar trebui să mai te mai temi.
Nu veți înțelege niciodată încercările și suferințele tale până nu înțelegi sensul norilor sfinți.
„Și Domnul a mers înaintea lor, zi de zi, într-un stâlp de un nor, ca să-i conducă pe drum ...” (Exodul 13:21).
Poți să-ți imaginezi poporul lui Dumnezeu, zi de zi, în acea pustie oribilă, privind către un nor? Sunt sigur că dușmanii lui Israel au spus: „Dacă Dumnezeul lor este atât de puternic, de ce nu au soare tot timpul; de ce suferă zilnic sub acest nor mohorât? Oriunde merg, apare norul”.
Să nu vă faceți griji, prietenii mei. Norul acela de zi cu zi pe care alții l-au crezut atât de nedorit, era de fapt scutul lor. Când norul se mișca, și ei se mișcau; când se oprea, stăteau nemișcați.
Dumnezeu are motive întemeiate să oprească norul. Dumnezeu Și-a pus la încercare copiii, pentru a vedea dacă vor alerga înaintea Lui, uitând să-I aștepte conducerea. El așteaptă până ajungem la sfârșitul răbdării noastre și suntem dispuși să strigăm: „Doamne, voi aștepta în pustia aceasta pentru totdeauna, dacă asta este voia Ta. O voi face în felul Tău; nu mă voi mișca până când nu îmi dai un cuvânt.”
Dacă ai cunoaște binele care va ieși din norul tău, nu ai cere eliminarea lui.
Sunt convins că fiecare creștin adevărat ar alege chiar cursul pe care Dumnezeu l-a ales pentru el, dacă ar ști tot ce știe Dumnezeu. Viața este ca o tapițerie frumoasă, dar Creatorul îți arată doar o șuviță la un moment dat. Dacă ați putea vedea minunatul plan pe care-l lucrează, v-ați bucura mai degrabă, decât să vă temeți.