Unii creștini nutresc resentimente împotriva lui Dumnezeu, ceea ce poate fi foarte periculos. Din păcate, un număr tot mai mare de slujitori devin din ce în ce mai dezamăgiți, epuizați, chiar nervoși pe Dumnezeu și se îndepărtează de chemarea care le-a fost făcută. În timp ce acest lucru este greu de înțeles, mulți dintre ei gândesc: „Am fost silitor, credincios – am dat tot ce am avut mai bun - dar cu cât am muncit mai mult, cu atât am văzut mai puține rezultate. Biserica nu este recunoscătoare și toate rugăciunile mele par a fi în zadar. Acum dau un pas înapoi ca să mă gândesc cum să rezolv această situație.”
Biblia ne dă exemplul unui misionar care a ajuns descurajat când lucrurile nu au mai mers cum se aștepta. „Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!” (Iona 3:2). El nu a ascultat această poruncă prima oară și a suportat consecințe groaznice (vă aduceți aminte de relatarea despre Iona și chit?), dar de data aceasta a ascultat și a predicat mesajul pe care Dumnezeu i l-a încredințat.
Iona credea că orașul o să fie distrus, de aceea aștepta să se întâmple acest lucru - dar nimic de felul acesta nu s-a întâmplat! De ce? Pentru că Dumnezeu a avut milă și S-a răzgândit: „Dumnezeu a văzut ce făceau ei... Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.” (3:10) Cu alte cuvinte, poporul din Ninive s-a pocăit și Dumnezeu le-a arătat milă și îndurare.
Iona s-a mâhnit și a fost dezamăgit pentru că lucrurile nu au mers așa cum au fost plănuite. De asemenea, mândria sa a fost rănită și această durere a degenerat în cele din urmă în furie.
Dumnezeu înțelege durerea și confuzia noastră; la urma urmelor, faptul că plângem demonstrează că suntem oameni. Adu-ți aminte, Domnul plănuiește doar lucruri bune pentru tine și te va vindeca de toată amărăciunea din clipa în care vei căuta fața Sa. Cu adevărat, El „răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6) Aleluia!