Cand Crestinii vorbesc despre Camera de Sus, de obicei se refera la Cincizecime. Chiar fraza “Camera de sus” poarta cu ea o insemnatate plina de bucurie pentru biserica, si nu numai pentru ca lucruri minunate au avut loc in acea zi. A fost un eveniment plin de promisiuni puternice pentru orice urmas al lui Isus de-a lungul secolelor.
"De aceea, pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri dar de cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri” (Matei 10:32-33).
In ultima vreme nu am putut sa-mi scot din minte o imagine. Este vorba despre o banca cereasca, unde oamenii lui Dumnezeu vin sa faca tranzactii. Aceasta banca este tot timpul deschisa pentru noi pentru a face depozite, dand informatii agentului din spatele geamului despre pacatele noastre, anxietatile, ingrijorarile si grijile noastre. Desigur, seiful unde sunt duse acele depozite este sala tronului de indurare a lui Dumnezeu.
“A venit Fiul omului … un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!" (Matei, 11:19). In Luca 7 am citit povestea unui Fariseu numit Simon, care L-a invitat pe Isus in casa lui, la masa. Acest om pios invitase la cina respectiva si un grup select de lideri religiosi ca si el.
In mod clar era o adunare de oameni religiosi. Simon si tovarasii sai pastrau cu strasnicie legea, dadeau zeciuiala cu meticulozitate, si mergeau zilnic la casa Domnului. In proprii lor ochi, erau niste oameni scrupulos de drepti si isi inchipuiau ca sunt intruchiparea sfinteniei din generatia lor.
Intr-o recenta questionare, niste tineri au fost intrebati, " Unde va plictisiti cel mai mult?" Primul raspuns a fost, "In biserica".
Sunt de acord! Majoritatea bisericilor azi nu au absolut nimic de oferit tinerilor. Majoritatea adolescentilor merg la biserica numai pentru ca parintii lor ii obliga. Si multi dintre parinti merg numai pentru ca este un " lucru religios" de facut.
"La lege si la marturie!” Caci daca nu vor vorbi asa, este pentru ca nu mai au lumina în ei... Fie ca se vor uita spre pamânt, iata, nu va fi decât necaz, negura, nevoie neagra, si se vor vedea izgoniti în întuneric bezna" (Isaia 8:20, 22).
Seara trecuta am participat la un festival de muzica crestina. Niciodata nu voi uita ce am vazut, si pot spune cu siguranta ca a fost o experienta sfâsietoare. De când am plecat de la concert am plâns ore întregi, gemând în Duhul, simtind mânia unui Dumnezeu sfânt arzând împotriva a ceea ce am vazut.
Cred ca toti suntem familiari cu istorisirea lui David si Goliat. Este o istorisire despre un om ales de Dumnezeu care infrunta un dusman urias si pe care-l infrange. Pentru mine, este una din ilustratiile cele mai clare a Cristosului Triumfator.
"Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare, toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise; toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca, si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos.
Acest mesaj este despre prezenta atotputernica a prezentei Lui Dumnezeu. Totul despre ea-si cum putem sa obtinem acea putere! Scriptura pregateste exemple fara de sfarsit despre cum prezenta Lui D-zeu imputerniceste copiii Lui ca sa traiasca pentru El. Si una dintre cele mai puternice dintre acestea se gaseste in viata lui Moise.
"Dar limba nici un om nu o poate imblanzi; ea este un rau, care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte" (Iacov 3:8).
In acest verset din epistola sa, Iacov vorbeste despre limba credinciosilor. El face o chemare bisericii ca sa castige controlul asupra limbii lor - inainte ca sa fie distrusi de ea!
Cat de serioasa este aceasta problema de a imblanzi limba, intrebi? Poate o "limba fara control" sa fie chiar asa de pacatoasa?
