„Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig ... Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.” (1 Timotei 6:6,8)

Se poate ca tu să fi avut un vis legat de chemarea ta, însă undeva pe parcurs a apărut un obstacol în cale, iar tu ți-ai pierdut elanul. La puțin timp, ai fost scos în afara oricărui drum și ți-ai dat seama cât de ușor este să îți vezi visele deraiate. Ai început plin de energie, dar lucrurile s-au schimbat, iar realitatea dureroasă s-a instalat.

Viața sfântă, pusă deoparte, nu prea mai este predicată, pentru că ne temem că i-am putea ofensa pe ceilalți și nu am fi prietenoși cu vizitatorii. Totuși, când Duhul Sfânt Își începe lucrarea, noi vom avea întotdeauna o nouă dorință pentru a ne sfinți și vom căuta să fim tot mai asemănători cu Hristos. „Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt!” (1 Petru 1:14-16)

În Apocalipsa 9, vedem un avertisment care descrie o invazie de lăcuste în întreaga lume: „Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ. Și li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpionii pământului.” (Apocalipsa 9:3)

„Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine caut adăpost!” (Psalmul 16:1).

Domnul este cu noi în orice loc: acasă, la muncă, la biserică, când suntem la cumpărături. El este cu noi în mașinile noastre, în avioane, în metrouri. David spune că Dumnezeu ne protejează de rău, ne ferește de atacuri și boli, pe scurt, Dumnezeu a promis că va zădărnici orice armă posibilă făurită împotriva copiilor Săi.

Pavel ne spune că Dumnezeu ne-a adoptat pentru că, pur și simplu, ne iubește: „după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” (Efeseni 1:5-6)

Poate că spui: „Știu că Cuvântul lui Dumnezeu spune că sunt acceptat și știu că Isus mi‑a oferit intrare liberă la tronul harului, dar mi-este prea rușine să mă apropii, încă mă confrunt cu ispite puternice și încă mai păcătuiesc ocazional. Singura rugăciune pe care o pot rosti este: „Doamne, ajută-mă!”

„Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui… Și balaurul cel mare… a fost aruncat pe pământ; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.” (Apocalipsa 12:7-9)

Suntem într-un război ce are loc între două puteri eterne: căpeteniile și puterile lui Satan și Unicul Fiu al lui Dumnezeu, Isus. Acest război a început cu milenii în urmă, în cer, între arhanghelul Mihail și armata îngerilor care se luptau împotriva lui Lucifer și a îngerilor rebeli care s-au aliat cu acesta.

„Dis-de-dimineață a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța.” (Ioan 8:2)

Reputația lui Isus s-a răspândit pretutindeni, deoarece rostea cuvinte profunde și înfăptuia lucrările puternice ale lui Dumnezeu. Totuși, imediat ce norodul s-a strâns în acel loc, și-au făcut apariția și liderii religioși.

După ce Petru și Ioan au slujit unui cerșetor olog în afara porții templului și după ce acesta a fost vindecat, ei au început să predice cu îndrăzneală pocăința și să slujească oamenilor. „Mulți din cei ce auziseră cuvântarea au crezut; și numărul bărbaților credincioși s-a ridicat aproape la cinci mii.” (Fapte 4:4) Ca rezultat al mărturisirii lor, Petru și Ioan au fost aduși înaintea marelui preot și a bătrânilor: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” (4:7)

Cei care petrec timp cu Isus simt că nu au suficient din El! Inimile lor strigă în mod continuu după a-L cunoaște mai bine pe Stăpân, a se apropia mai mult de El, de a crește în cunoștința căilor Sale.

Pavel afirmă: „Dumnezeu a împărțit fiecăruia o măsură de credință” (Romani 12:3). „Măsura” despre care vorbește Pavel înseamnă o cantitate limitată; cu alte cuvinte, noi toți am primit o anumită cantitate din cunoașterea mântuitoare a lui Hristos.