„Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” (Ioan 6:26-27)
„Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.” (Psalmul 112:1-2)
În toată această națiune, creștini se roagă pentru trezire. Mulți se așteaptă ca Duhul Sfânt să Se reverse asupra comunității lor și să convertească mulțimi în timp ce Dumnezeu aduce păcătoșii în bisericile lor. Ei simt că pentru că au postit și s-au rugat, Dumnezeu va trimite trezire în mod automat. Dar Dumnezeu răspunde: „Nu, nu voi juca acest joc! Trebuie să vă asumați responsabilitatea personală privind mărturia voastră despre Mine. Trebuie să fiți o manifestare strălucitoare a Fiului Meu și să Mă faceți cunoscut familiei, prietenilor, vecinilor și colegilor voștri!”
„Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.” (Evrei 11:5) Enoh a avut o comuniune intimă cu Tatăl Său ceresc și viața lui este încă o mărturie a ceea ce înseamnă a umbla cu adevărat în credință. Părtășia lui cu Dumnezeu a fost atât de intimă, încât Domnul l-a strămutat în glorie cu mult înainte ca viața lui pe pământ să se fi încheiat.
Este imposibil să ai o credință care să mulțumească pe Dumnezeu fără să împărtășești o apropiere de Isus care vine dintr-o dorință după El. Acest tip de legătură personală strânsă o putem avea numai atunci când Îl dorim pe Domnul mai mult decât orice altceva în viață.
Pavel a scris două scrisori către Corinteni, pline de învățături puternice. El a învățat despre înviere, venirea Domnului, scaunul de judecată al lui Hristos, moartea păcatului, dreptatea prin credință, despre cer și iad. Cu credincioșie, Pavel a avertizat acești oameni, i-a atras, a pledat pentru ei. Fără îndoială, niciun alt trup de credincioși nu a fost îndrumat atât de iubitor, atât de bine învățat și atât de edificat de Evanghelia harului.
Păstorul nostru este o călăuză credincioasă pentru noi în toate lucrurile, indiferent cât de greșite ar fi deciziile noastre. Într-adevăr, El spune: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.“ (Ioan 10:10)
Apostolul Pavel a spus: „Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit.” (1 Corinteni 2:2)
„Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată și șezi la masă”? Nu-i va zice mai degrabă: „Gătește-mi să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu”? Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.” (Luca 17:7-10)
Aruncați o privire la starea actuală a națiunii noastre și a lumii! Ce vedeți? Profeția lui Hristos se împlinește în fața ochilor noștri: „Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21:25-26)