„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1). Ce cuvânt minunat – este absolut copleșitor! Dumnezeu ne spune: „Datorită Cuvântului Meu, nu va trebui niciodată să vă temeți. Puteți avea pace ca un râu și o inimă plină de bucurie.”

Potrivit apostolului Pavel, noi, cei care credem în Isus, am fost înviați din moartea spirituală și suntem așezați cu El în locurile cerești. „Măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2: 5-6).

 „Nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.” (Ioan 8:28) Când Hristos a slujit pe pământ, El s-a bucurat de acces deplin la Tatăl. El a spus: „Nu pot face nimic pe cont propriu. Eu fac doar ceea ce Tatăl îmi spune și îmi arată.” (vezi și Ioan 5:19, 30). Mai mult, Isus nu a trebuit numai să se cufunde în rugăciune pentru a obține gândirea Tatălui. Desigur, El s-a rugat des și intens, dar totul ținea de părtășia Sa cu Tatăl.

Cartea Apocalipsa ne oferă imagini puternice ale îngerilor care se închină în prezența lui Dumnezeu. Ei își acoperă fețele în timp ce cad înaintea Domnului strigând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” (Apoc. 4:8) Aceste ființe puternice deschid calea din cer pentru Cel care este Preaînalt și înălțat peste toate, având Numele mai presus de orice nume.

„Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi! În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14:19-20) Trăim astăzi în „ziua aceea” despre care vorbește Isus; pe scurt, trebuie să înțelegem poziția noastră cerească în Hristos. Desigur, cei mai mulți dintre noi ne știm poziția în El – aceea că suntem așezați împreună cu El în locurile cerești, dar știm lucrul acesta ca pe un fapt teologic. Însă cunoaștem acest lucru prin experiență.

Uneori s-ar putea să te surprinzi întrebându-te: „De ce sunt așa de descurajat? De ce am toate aceste temeri?” Trebuie să știi că de această problemă se ocupă Duhul Sfânt. Isaia spune că Duhul Sfânt oferă măsuri de pace și că nu poate fi pace în absența neprihănirii. „Lucrarea neprihănirii va fi pacea; iar efectul neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.” (Isaia 32:17-18)

Dintre toți oamenii, sfinții lui Dumnezeu ar trebui să fie exemple pline de lumină a ceea ce înseamnă să trăiești în pace și să biruiești, în aceste zile înspăimântătoare. El ne-a dat o promisiune puternică pentru viața pe acest pământ, mai ales atunci când dușmanul sufletului nostru încearcă să ne calce în picioare: „De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea va şti în ziua aceea că Eu vorbesc şi zic: „Iată-Mă!” (Isaia 52:6)

Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune: „Când ești în încercarea cea mai grea, Eu voi veni și îți voi vorbi. Mă vei auzi spunând: Eu sunt, nu te teme!”

„Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui” (2 Petru 1:2-3)

Pavel a lăsat în urmă, în epistola sa către Tit, puternice instrucțiuni pentru noi cu privire la Marea Trimitere de a vesti Evanghelia. Tocmai părăsise insula Creta, unde a întâmpinat persecuție și a plecat spre alte orașe, lăsându-i în urmă pe Tit împreună cu alți lideri.

În mod incredibil, mulți se tem de iminenta venire a lui Hristos. Însăși gândul la viața lor care se sfârșește și că trebuie să se confrunte cu o zi de judecată, este atât de înspăimântător încât îl elimină din minte. Cum ar putea acest lucru să fie adevărat și pentru cei credincioși? Potrivit lui Petru, viața acestora este dictată de „trăirea după propriile pofte” (2 Petru 3:3).