„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul.” (Ioan 16:13)

Știm că Isus a fost în totalitate dependent de Tatăl și El este exemplul nostru de predare și încredere. Într-adevăr, El ne arată clar că o astfel de viață este posibilă pentru noi. Dacă trăim, de fapt, în acest mod, Dumnezeu ar trebui fie deja Căpitanul sufletelor noastre. Dar este El așa? Prea des, îndată ce apare următoare criză, ne îndoim de credincioșia lui Dumnezeu și ne lăsăm pradă îndoielii și fricii, bazându-ne pe mintea noastră ca să găsim o scăpare.

Avem parte de puterea Duhului Sfânt în diferite moduri. Mai întâi, așa cum spune Isus, nimeni nu ajunge să Îl cunoască decât dacă a fost născut din nou din Duhul. Prin urmare, într-un anumit sens, Duhul lui Dumnezeu locuiește în fiecare creștin.

„De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?” (Evrei 2:1-3)

Isus spune bisericii: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5:10-12)

„Voi însă iubiți pe vrăjmașii voștri, ... fără să nădăjduiți ceva în schimb ... Fiți, dar, milostivi cum și Tatăl vostru este milostiv! Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta. Dați, și vi se va da ... Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura!” (Luca 6:35-38)

„Trestia frântă n-o va zdrobi!” (Isaia 42:3).

O trestie este o tulpină înaltă sau plantă cu o tulpină scobită, care se găsește de obicei în zonele mlăștinoase sau în apropierea unei alimentări cu apă. Este o plantă plăpândă, așa că se îndoaie ușor atunci când vânturile puternice sau apele rapide o lovesc. Cu toate acestea, trestia se poate îndoi până a se rupe în cele din urmă, iar apoi este dusă de inundație.

Chiar înainte ca Isus să Se înalțe la cer, El i-a instruit pe ucenicii Săi: „Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“ (Luca 24:49). Mesajul lui Isus a fost clar: „Așteptați Duhul!”

„Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” (Psalmul 16: 7-8). Pe scurt, David declară: „Dumnezeu este întotdeauna cu mine și sunt hotărât să-L păstrez în gândurile mele. El mă călăuzește cu credincioșie zi și noapte. Niciodată nu mă simt confuz.”

„Întotdeauna era așa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea înfățișarea unui foc.” (Numeri 9:16)

În Numeri 9 citim despre un nor care a coborât și a acoperit cortul în pustiu. Acest nor reprezenta prezența constantă a lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său, iar pentru noi astăzi, norul corespunde unei anumite lucrări a Duhului Sfânt în viețile noastre. Noaptea, norul de deasupra cortului devenea un stâlp de foc, o strălucire călduroasă într-un loc întunecos.

Pe vremea când Pavel era încă cunoscut sub numele de Saul, el se îndrepta spre Damasc cu o mică armată pentru a-i lua pe creștini captivi, a-i aduce înapoi la Ierusalim, a-i întemnița și a-i tortura. Însă pe drum, Isus i s-a arătat și el a căzut cu fața la pământ (vezi Fapte 9:3). Tremurând și uimit, acest zelot mândru și nechibzuit a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?” Isus l-a îndrumat să meargă în oraș, unde „trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.” (9:9)