Primul mesaj pe care Isus l-a dat după ce a trecut de ispitirea în pustie a fost: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția cerurilor este aproape” (Matei 4:17). El a chemat oamenii să se pocăiască, chiar înainte de a-i chema să creadă!

Într-una dintre scrisorile către creștinii din Tesalonic, Pavel vorbește despre un eveniment viitor pe care îl numește „ziua Domnului”. El scrie: „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.

„Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.” (2 Tesaloniceni 1:3).

În Fapte 12, Petru era întemnițat de regele Irod. Mii de oameni din Ierusalim au fost salvați prin lucrările minunate ale lui Dumnezeu, având efecte în tot orașul, însă Irod se simțea amenințat. Desigur, ori de câte ori Dumnezeu lucrează supranatural în poporul Său, inamicul este întărâtat. Satana îl agitase deja pe Irod ca să-l ucidă pe Iacov – un conducător în biserică alături de fratele său Ioan și de Petru.

Prin eforturile și puterea omenească, un bun săritor în înălțime poate face un salt în jur de doi metri. Dar lucrurile stau diferit în ceea ce-l privește pe cel ce sare cu prăjina. Acesta ține o prăjină pe care o fixează într-o gaură în pământ. El își pune toată încrederea în acea prăjină nu doar pentru a-l susține, ci și pentru a-l înălța mult mai sus decât ar fi putut să o facă de unul singur. De fapt, el se poate înălța de trei ori mai mult decât săritorul în înălțime.

„Îndată, Moise s-a plecat până la pământ şi s-a închinat.” (Exodul 34:8) Revelația naturii lui Dumnezeu l-a copleșit pe Moise atunci când a văzut cât de milostiv, bun și îndelung răbdător este Tatăl nostru față de copiii Săi – chiar și cu cei mai încăpățânați, care Îl întristează.

Dumnezeu nu este niciodată luat prin surprindere de nimic din ceea ce se întâmplă în lumea noastră. Nu este surprins de această groaznică plagă a drogurilor sau de baia de sânge a avortului. Deci, care este răspunsul Lui în perioadele de agitație și depravare? Ce propune El ca antidot împotriva apostaziei și a puterii demonice care crește?

„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14)

Mulți din biserică în zilele noastre încearcă să determine apropierea întoarcerii lui Hristos citind semnele vremurilor; spre exemplu, întoarcerea evreilor în Israel. Isus afirmă clar că sfârșitul va veni numai după ce Evanghelia va fi predicată tuturor națiunilor ca mărturie.

„Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.“ (Apocalipsa 12:12)

Fiind ucenici ai lui Isus Hristos, trebuie să fim conștienți că diavolul caută să ne distrugă. Prin urmare, Pavel ne spune că trebuie să ne informăm cât putem privind tactica și planurile inamicului: „ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

O scenă din Evanghelia lui Marcu abordează tipurile de situații intense care ne pot confrunta credința. Când ne întâmpină brusc o calamitate, putem experimenta sentimente lipsite de speranță și de disperare.