Petru scrie: „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” (2 Petru 2:9). Și în alt loc apostolul Pavel scrie: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13).
„Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta.” (Evrei 9:11)
Așa cum marele preot urca scările ca să intre în locul sfânt, în Ziua Ispășirii, așa și Marele nostru Preot Isus s-a înălțat la cortul din ceruri. Într-adevăr, Ioan descrie faptul că L-a văzut pe Isus în haina Sa preoțească: „îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur.” (Apocalipsa 1:13)
„Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă.” (Romani 9:30)
În timp ce citim epistola lui Pavel către Efeseni, vedem cum îi laudă în tot parcursul scrisorii. Li se adresează în acest mod: „credincioşii în Hristos Isus… ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.” (Efeseni 1:1-3)
Pavel adaugă faptul că ei sunt oameni iertați și că se roagă să aibă „un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi” (1:17-19).
Este înțelept să-ți amintești că, indiferent cât de curat, de sfânt și fără pată te simți, sau cât de sigur crezi că ești, aceasta nu te scutește să fii ispitit! Atunci când Îl iubești pe Isus, atunci când El este Salvatorul inimii tale și Stăpân peste voința ta, tu ești o țintă pentru iad. Satan va încerca să te doboare la pământ, iar cel care conștientizează acest lucru cu scopul de a se echipa pentru bătălie este un credincios înțelept.
În relatarea despre Sodoma și Gomora, răutatea și ticăloșia stăpâneau, lucru în care Dumnezeu nu Își găsea plăcerea. El a trimis doi îngeri în Sodoma să îl avertizeze pe Lot, nepotul lui Avraam, privind distrugerea care urma să vină. Lot era un om neprihănit (vezi Geneza 18:19) care trăia în acest oraș plin de răutate, iar Dumnezeu voia să-l avertizeze de apropiata nimicire a Sodomei, astfel încât să poată scăpa împreună cu familia sa.
Celui rău îi place să-ți spună că nu ești bun de nimic, că ești nefolositor și neputincios. Îți spune că ești un eșec total și că nu o să te ridici niciodată la înălțimea standardelor lui Dumnezeu. Mai presus de toate, vrea să te convingă că Dumnezeu este supărat pe tine.
Ucenicii Domnului Isus erau strânși laolaltă în odaia de sus când Duhul Sfânt a venit și i-a umplut pe toți care se aflau în locul acela (vezi Faptele Apostolilor 2:1-4). În timp ce mulțimea s‑a adunat afară, Petru a fost îndemnat de Duhul să predice și trei mii de oameni s-au întors la Hristos (vezi Fapte 2:41).
Asaf, levitul, era un conducător al închinării și un lider al corului împăratului David; de fapt, era cunoscut pentru că a scris unsprezece psalmi. Era un prieten apropiat al lui David, cei doi iubeau să fie împreună în casa Domnului. Totuși, în ciuda binecuvântărilor și chemării sale minunate, Asaf a mărturisit: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2).
Noi, cei care trăim în timpul Noului Testament, am primit o adevărată mărturie. Avem nu doar lucrările lui Isus la care să ne gândim, dar și faptele mărețe ale bisericii din primul secol. La acestea se adaugă cele două mii de ani în care oameni ai lui Dumnezeu „au făcut lucruri mai mari ca acestea” și astfel avem o licărire din ceea ce este Tatăl nostru ceresc.