DESFĂTAREA ÎN DUMNEZEU

David Wilkerson (1931-2011)

Rugăciunea care Îi face plăcere lui Dumnezeu este foarte simplă și ușor de înțeles. Ucenicii I‑au spus lui Isus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm!” (Luca 11: 1). Această cerere reflectă o dorință sinceră de a învăța să ne rugăm într-un mod care Îi este plăcut Domnului.

LĂSÂNDU-L PE DUMNEZEU SĂ VĂ VINDECE RANA

Gary Wilkerson

Ierusalimul este un simbol al orașului lui Dumnezeu sau al locației lui Dumnezeu. Reconstruirea zidurilor a fost importantă deoarece a servit ca un semn pentru dușmanii lui Israel, arătând că Dumnezeu a fost cu poporul Său și a dezvăluit binecuvântarea Sa.

Când Neemia a auzit că zidurile Ierusalimului erau încă dărâmate la mai bine de jumătate de secol după finalizarea reconstrucției templului, el „a stat jos și a plâns multe zile” (Neemia 1:4). Apoi a postit și s-a rugat, în timp ce a formulat un plan pentru remedierea situației.

Aflarea părtășiei

David Wilkerson (1931-2011)

„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului, şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare. Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.” (Psalmul 107:1-5).

Iubindu-i pe alții până la restaurarea lor

David Wilkerson (1931-2011)

„S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. ” (Ioan 13:4-5). Unii creștini devotați urmează acest exemplu și își fac un obicei de servicii de „spălare a picioarelor”. Deși acest lucru este cu siguranță lăudabil, există o semnificație mai profundă care trebuie învățată din această practică. De fapt, un Isus spălat picioarele ucenicilor, el le-a întrebat: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?” (13:12).

Un răspuns al credinței

David Wilkerson (1931-2011)

Se poate să treci prin cea mai grea furtună din viața ta - o luptă financiară, probleme în afaceri, defăimări, probleme în familie sau o tragedie personală. Neliniștea te ține treaz noaptea, un nor fiind asupra ta. Când te trezești, durerea apăsătoare este încă în tine și strigi: „Doamne, cât timp vei permite să trec prin asta? Când se va termina?"

Credința pentru ce este imposibil

David Wilkerson (1931-2011)

Moise i-a scos pe copiii lui Israel din Egipt și, odată ce au ajuns la Marea Roșie, acesta și-a ridicat toiagul peste apă, iar în timpul nopții un vânt puternic de est a împărțit marea. Apa se ridica într-un zid de fiecare parte, pentru ca israeliții să poată traversa pe uscat. Când egiptenii au vrut să-i urmărească, apele i-au copleșit și i-au înecat pe toți. Citiți relatarea din Exodul 14:15-31.

Recolta este gata acum

Gary Wilkerson

Apostolul Pavel ne spune că am fost chemați de Dumnezeu să alergăm o cursă. Petru face referire la această cursă, de asemenea, atunci când ne spune să ne încingem coapsele minții noastre (vezi 1Petru 1:13). El spune că trebuie să ne pregătim pentru alergare, întărindându-ne credința și încrederea în Domnul.

Curaj pentru a înfrunta dușmanul

Carter Conlon

Isus a spus odată: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

Tu și cu mine ne confruntăm cu un hoț astăzi - unul care a venit să fure viitorul nostru, familiile noastre, bucuria noastră, speranța noastră și eficiența pe acest pământ. Cu toate acestea, Isus ne amintește că ne-a deschis o cale ca noi să avem o viață abundentă. Astfel, și noi trebuie să ajungem să înțelegem că avem putere pentru a ne înfrunta inamicul.

Pace pentru sufletul tău

David Wilkerson (1931-2011)

Dumnezeu a promis poporului Său o odihnă glorioasă, de neînțeles, care include pace și siguranță pentru suflet. Domnul a oferit această minunată odihnă copiilor lui Israel – o viață de bucurie și victorie, fără teamă, vinovăție sau condamnare, dar până la vremea lui Hristos, nicio generație de credincioși nu a umblat pe deplin în această binecuvântată promisiune. După cum Biblia spune foarte clar, ei n-au avut-o din cauza necredinței lor: „Vedem că nu au putut intra din cauza necredinței” (Evrei 3:19).