„Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele” (Ioel 2:25).
Ai pierdut ani înainte să te pocăiești și să te predai lui Isus? Poate vă gândiți: „Aș fi putut fi mult mai departe cu Hristos. Aș fi putut aduce atâta bucurie în inima Lui. Niciodată nu voi putea să recuperez anii pierduți. ”
În Vechiul Testament, citim povestea lui Ezechia, regele lui Iuda, care a primit o scrisoare de la diavol. Sanherib, regele Asiriei, a semnat-o, dar era venită direct din iad. Sanherib înseamnă „omul păcatului” și îl reprezintă pe Satana, dumnezeul acestei lumi.
De multe ori, David a mărturisit: „În Domnul mi-am pus încrederea.” (Psalmul 11: 1). Rădăcina cuvântului pentru încredere în ebraică ar fi „să te arunci de pe o stâncă, adică să fi ca un copil care îl aude pe tatăl său spunând: „Sari!” și care ascultă cu încredere, aruncându‑se în brațele tatălui său.
Este posibil să umbli înaintea Domnului cu o inimă desăvârșită! Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; umblă înaintea mea și fii fără prihană.” (Geneza 17:1).
David s-a hotărât în inima sa să asculte această poruncă și a spus: „Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. – Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele.” (Psalmul 101: 2).
Vedem porunca Domnului de a fi desăvârșit și în Noul Testament când Isus a spus: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5:48).
Cuvântul „glorie” poate fi folosit în mai multe moduri. De exemplu, vorbim despre gloria care coboară într-o biserică; greutatea Duhului în mijlocul nostru, precum un nor de slavă. Semnificația aceasta este una profundă și magnifică. De asemenea, într-o zi, cu toții vom merge în glorie – în rai. Aleluia! Și porți slava aceasta chiar înăuntru tău! Chiar încă din pântecele mamei tale, gloria lui Dumnezeu a fost insuflată în ființa ta.
Iosif a fost un om care a recunoscut slava lui Dumnezeu în el. El le-a spus fraților săi:
„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15).
Domnul ne cheamă la tronul harului, nu atunci când ne merge totul bine, ci când ne aflăm într-un moment de nevoie. El nu ne cheamă în acest ceas pentru că suntem puternici, ci pentru că știe că avem nevoie de El și dorește ca noi să terminăm lucrarea pe care ne-a poruncit să o facem în această generație.
„ Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.””(Luca 22: 31-32).
„Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.” (1 Ioan 3:18).
Întrebați orice creștin: „Îl iubești pe Isus?” Și el va răspunde: „Absolut - da!” Dar vorbele nu vor sta în lumina sfântă a Cuvântului lui Dumnezeu. Isus a spus că două lucruri distincte îți vor dezvălui dragostea pentru El și dacă acestea nu sunt arătate în viața ta, iubirea ta pentru Isus este doar cu vorba, în loc de „cu fapta și cu adevărul”. Aceste două dovezi sunt: (1) ascultarea de Isus în fiecare poruncă și (2) o manifestare a prezenței Sale în viața ta.
„ Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11: 5-6).
Noi slujim unui Dumnezeu al speranței! Cuvântul grecesc pentru speranță este elpo, ceea ce înseamnă „a aștepta cu nerăbdare cu încredere și așteptare plăcută”. Apostolul Pavel le-a scris romanilor: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde! ”(Romani 15:13).