„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.”
„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:18, MSG).
Biserica de astăzi este plină de sfinți tăcuți care nu vor să facă valuri. Până la urmă, nimeni nu vrea probleme! Dar unii dintre discipoli intrau în multe dificultăți. Pavel și Sila au umblat în puterea Duhului și „și-au dat viața pentru numele Domnului nostru Isus Hristos” (Fapte 15:26). Într-o anumită împrejurare, Pavel a confruntat o ghicitoare și a scos duhul rău din ea, făcând ca întregul oraș să se revolte. Stăpânii robilor femeii eliberate i-au târât pe Pavel și pe Sila în piață pentr
Isus vine curând! „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4: 16-18)
Una dintre cele mai mari binecuvântări ale unui credincios adevărat este să cunoască vocea lui Dumnezeu. Este posibil auziți vocea lui Dumnezeu astăzi, așa cum au auzit Avraam și Moise – la fel de clar cum au auzit Samuel și David, tot astfel cum au auzit Pavel, Petru și ucenicii.
Unii cred că cei credincioși ar trebui să fie întotdeauna joviali, întotdeauna siguri încotro se îndreaptă, întotdeauna împliniți și satisfăcuți, însă de multe ori zâmbetele noastre ascund durere, confuzie și întristare. Toți bărbații și toate femeile cu adevărat ai lui Dumnezeu au experimentat asemenea stări. Dacă vă simțiți spiritual, fizic și emoțional falimentați, conștientizând că fără o infuzie supranaturală a puterii lui Hristos pur și simplu nu puteți continua, atunci nu sunteți singurii.
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.” (Efeseni 1:3). Pavel a fost alesul lui Dumnezeu, chemat de la viața ce o avea și transformat într-o persoană cu totul diferită. În adresarea către sfinții de aici, el rostește o binecuvântare prelungită, vorbind despre tot ceea ce era în inima lui privind măreția și bunătatea lui Isus (vezi versetele 3-14).
Când diavolul ispitește credincioșii cu păcate, este important să realizăm că lui îi place să zugrăvească ceva frumos, o imagine idilică, dar nu o prezintă în întregime - nu arată durerea, pierderea, întristarea și durerea inimii. El face aceasta pentru a te scoate din luptă. El a fost cel care a făcut acest lucru pe un acoperiș atunci când regele David a observat soția unui bărbat. În acel moment critic, David s-a uitat la imaginea din fața Lui și a făcut o alegere greșită, căzând ulterior în adulter.
„Până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.” (Fapte 5:15).
Biserica Noului Testament s-a născut într-o strălucire a gloriei. Duhul Sfânt a coborât peste ei cu foc, iar primii creștini au vorbit în limbi și au prorocit. Teama de Dumnezeu a căzut asupra lor și asupra tuturor celor care i-au văzut, și mulțimile au fost convertite. Era o biserică triumfătoare, neînfricată de Satana, lipsită de reverență față de idoli, netemătoare de ciumă sau persecuție. Era o biserică spălată în sânge, care trăia și murea în victorie.