"Căci pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este câștig" (Filipeni 1:21). Oh, fiecare dintre noi ar putea avea aceeași pasiune, de a trăi pentru Hristos, care l-a umplut pe Pavel. Singur – prin călăuzirea Duhului Sfânt - el a răspândit creștinismul în tot Imperiul Roman. Nu i-a păsat dacă urma să mai trăiască sau să moară, dorea numai ca Împărăția lui Dumnezeu să crească.
Deși lumea a făcut pași uriași în cunoașterea subiectelor precum energia atomică și fuziunea nucleară, majoritatea dintre noi trăiesc cu cea mai mică înțelegere a celei mai vechi surse de putere - puterea care vine din rugăciune. De fapt, încă nu am început să experimentăm puterea infinită și posibilitățile care ne sunt disponibile atunci când chemăm Numele Domnului.
"Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru" (Psalm 62:8). Ca și copii ai lui Dumnezeu, trebuie să încredințăm totul în grija Sa. Aceasta este adevărata libertate! Predarea în grija lui Dumnezeu este un act de credință. Înseamnă a te pune complet sub puterea, înțelepciunea și mila Lui. Și mai înseamnă, de asemenea, să fii condus conform voii Lui. Dumnezeu promite să fie total responsabil față de noi – să avem cum să ne hrănim, să ne îmbrăcăm, să ne adăpostim și să ne păzim inimile de tot ce este rău.
Isus i-a liniștit pe ucenicii Săi când se aflau într-o barcă care se îndrepta spre naufragiu. Biblia spune: "Isus a făcut ucenicii Săi să intre în barcă" (Matei 14:22) - care se îndrepta spre ape tulburi. Ar fi fost aruncată ca o plută sălbatică, dar Isus cunoștea toate acestea.
Mulți creștini spun cu bucurie altora despre dragostea lui Isus și puterea Lui de a ierta păcatul și totuși, le este greu să accepte pe deplin aceeași iertare. Ei comit păcatul și par să vrea să plătească pentru eșecul lor. "Doamne," argumentează creștinul, "am înlăturat convingerea Duhului Sfânt, am continuat cu încăpățânare și am comis păcatul".
Domnul nostru are o problemă peste care nu poate trece, în privința comunicării cu cei care pretind că Îl iubesc. Intrăm pe porțile Lui cu mulțumiri și în curtea Lui cu laude. Îl lăudăm cu instrumente, cu cântece, cu mâini înălțate, cu lacrimi și cu osanale puternice - totuși aceasta este doar o comunicare unilaterală.
Ne grăbim în prezența Sa atunci când stăm în cămăruța secretă în închinare și cereri, iar apoi o luăm de la capăt. De câte ori a fost gata și nerăbdător să-Și deschidă inima și să vorbească, dar iată că nimeni nu era acolo.
Când primim ungerea Duhului Sfânt, îndeplinim această promisiune: "Adevărat, adevărat, vă spun că oricine crede în Mine va face și faptele pe care le fac Eu și lucrări mai mari decât acestea, fiindcă Mă duc la Tatăl " (Ioan 13 ESV). O lume întreagă are nevoie de puterea Sa de vindecare, de curățire și de salvare, iar acest lucru se întâmplă numai prin sacrificiul perfect: "Fiindcă mă duc la Tatăl. “
"Petru a ieșit afară și a plâns cu amar" (Luca 22:62). În această scenă, chiar înainte de răstignirea lui Isus, îl vedem pe Petru plângând în mod inconsolabil, uimit de propriul eșec. La urma urmei, el a fost ucenicul lui Hristos, care a declarat: "Sunt dispus nu doar să trăiesc pentru Tine, ci să mor pentru Tine și cu Tine în Ierusalim!" (vezi Matei 26:35). Cu toate acestea, doar puțin mai târziu, Petru a negat că l-a cunoscut pe Hristos, legându-se cu jurământ.
Tentația este o invitație sau o agresiune pentru a comite un act imoral. Chiar acum Satan se luptă ca un leu care răcnește, încercând să-i atragă pe creștini spre imoralitate. Nimeni nu este imun, iar cu cât ești mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai mult Satana va dori mai mult să te distrugă.
Dacă trăim prin credință, nu ne vom teme de viitorul bisericii lui Dumnezeu. "Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porțile locuinței morților nu o vor birui " (Matei 16:18). Acest angajament din partea lui Isus a încurajat credința generațiilor și este menit să ne susțină acum, în această generație.