S-au scris multe despre originea păcatului: De unde a venit păcatul? Cum ne-am contaminat cu el? Cum rămâne cu implicarea lui Lucifer într-o revoltă împotriva lui Dumnezeu? Cum a fost transmis păcatul de la Adam la restul rasei umane?
"Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni."(Matei 5:13).
Familiile de astăzi - atât creștine, cât și necreștine - sunt supuse unei presiuni enorme pentru a se conforma opiniilor societății. Atât părinții, cât și copiii, se luptă sub tensiunea unei lumi înclinate spre păcat și ispită. Uneori se pare că ne aflăm într-un război al unui singur front, în care trebuie să ne rezistăm, să rămânem în bătălie, să luptăm pentru integritatea familiei și pentru sufletele copiilor noștri.
Isus a spus: "V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea."(Ioan 16:33).
În afară de descrierea lui Dumnezeu ca și Creator, Mângâietor și Împărat, Biblia Îl numește de asemenea, "Ascultătorul rugăciunilor". Aceasta este una dintre cele mai dulci și totuși, cele mai puțin cunoscute descrieri ale Domnului din Scriptură: "Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine." (Psalmul 65: 2).
Dumnezeu a hotărât să-Și îndeplinească scopurile aici, pe pământ, prin intermediul oamenilor simpli. Unul dintre cele mai încurajatoare versete din Biblie este 2 Corinteni 4: 7: "Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi." Apoi Pavel continuă să descrie acele vase de lut - bărbați în primejdie de moarte, tulburați din fiecare loc, perplexați, persecutați, aruncați la pământ.
După toate discuțiile din biserică cu privire la iertare, restituire și vindecare, foarte puține par să fie demonstrate cu adevărat de către creștini. Tuturor ne place să ne gândim la noi înșine ca la persoane împăciuitoare, care ridică pe cei căzuți, iertând și uitând totdeauna. Dar chiar și cei mai spirituali sunt vinovați de a nu arăta un duh de iertare.
"Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine." (2 Corinteni 12: 9). Apostolul Pavel a devenit slab din cauza unor necazuri și suferințe, dar când a fost aruncat în jos, nu a disperat. El s-a bucurat în procesul de a fi slăbit, fiindcă acesta a fost secretul puterii Sale în Hristos și din această slăbiciune a devenit puternic.
Este foarte adevărat că Isus a spus ucenicilor Săi: "Dacă cineva dorește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze" (Luca 9:23). Dar Isus a căzut sub greutatea crucii Sale, obosit, epuizat și incapabil să o ducă încă un pas. Ioan a spus: "Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al "Căpăţânii", care în evreieşte se cheamă "Golgota " (Ioan 19:17). Biblia nu ne spune cât de mult Isus și-a purtat crucea, dar știm că Simon din Cirena a fost obligat să o ia și să o ducă la locul răstignirii (vezi Matei 27:32).
"Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona" (Iona 3: 1). În relatarea familiară despre "Iona și peștele", Dumnezeu l-a instruit pe Iona să meargă în imoralul oraș, Ninive, și să le vestească judecata, dar Iona nu a ascultat și a fugit de glasul Domnului. Cu toate acestea, în acest verset vedem că harul și mila lui Dumnezeu l-au atins și i-a dat o a doua șansă.