„Nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8: 28-29)
Isus a făcut totul de dragul Tatălui Său ceresc. Este important să înțelegem motivul din care izvorăște ascultarea noastră, pentru că dacă inima noastră nu este curată, totul va fi poluat.
„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” (Matei 7: 24-27)
„De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?... Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:25 și 33)
Urechea ascultătoare și o limbă instruită le vom avea numai în urma timpului de părtășie cu Domnul. Și, amintiți-vă, aceste cazuri de călăuzire vin în timp ce ascultăm, nu în timp ce vorbim.
Duhul Sfânt a trimis convingere de păcat asupra tuturor națiunilor, învățând pe credincioși din orice rasă și limbă cum să se lase de nelegiuire. Rezultatul a fost un popor care trăiește în mod cumpătat și neprihănit și tânjește după venirea lui Isus.
El ne vede durerea și ştie că credința noastră este slabă, așa că merge înaintea Tatălui în numele nostru și începe să mijlocească. Isus este atins de sentimentele neputinței noastre - și El acționează în milă.
Preaiubiţilor, Isus se ruga pentru noi când a umblat pe acest pământ în trup, dar această rugăciune nu s-a evaporat în aer. A ars tot timpul pe altarul lui Dumnezeu și Dumnezeu a acceptat rugăciunea Fiului Său pentru fiecare dintre noi.
Unii dintre oamenii cei mai binecuvântaţi în casa lui Dumnezeu sunt orbi la binecuvântările lor. Ce păcat! Ei nu discern lucrurile mari pe care Tatăl le-a oferit lor — şi astfel ei nu se bucură de ele complet. O parte a acestui motiv poate fi distructivul obicei al comparaţiei.
În scris, bisericii din Corint, apostolul Pavel îi împărtăşeşte percepţia că râvna lor pentru Dumnezeu scade. Unele dintre obiectivele lor se schimbă, se îndepărtează de ceea ce ar fi trebuit să fie şi motivaţia lor nu mai este clară, aşa că le trimite o puternică scrisoare de corectare.
Pe măsură ce îi permitem lui Isus să ne atingă mai adânc și să ne aducă ochii și inimile la o vedere mai clară, El ne va duce mai departe în viziunea pe care o are în minte pentru noi. Ca şi rezultat, vom vedea oamenii așa cum El îi vede.