Indiferent de cât de obscură este împrejurarea ta sau cât de "necunoscută" ar fi identitatea ta, atunci când Dumnezeu alege să ţi se reveleze, El nu are nici o problemă în a te găsi. Să vorbim despre mama lui Samson ... cel mai puternic om care a trăit vreodată.
Isus însuși a subliniat importanța Cuvântului când ne-a dăruit o modalitate specifică de a ne ruga: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilelea dă-ne-o nouă astăzi;" (Matei 6: 9-11). Observați că El a descris Cuvântul ca fiind „pâinea noastră zilnică.” Există o provizie zilnică pe care Isus promite să ne-o dea.
Știm cu toții bine povestea. Regele Nebucadnețar, conducătorul Babilonului, a convocat pe fiecare conducător din imperiul său îndepărtat să se adune pentru a onora zei falși. Împăratul a ridicat o imagine imensă, de aur, iar liderii curajoși - guvernatori, prinți, magistrați și oficiali ai provinciilor - împreună cu toți oamenii din țară, urmau să se conformeze decretului regelui și să se plece în fața imaginii. Și dacă nu? O condamnare instantă la moarte.
Biblia clarifică faptul că puterile demonice sunt la lucru, întinzând capcane pentru creștini. Satana este absolut hotărât să distrugă orice credincios care umblă în sfințenie și devotament total față de Isus Hristos. Acum înțelegeți că Satana nu este omniprezent - nu poate fi peste tot în același timp - și nu știe toate lucrurile. Dar el are sub ordinea lui o mulțime de ființe demonice, principate și puteri ale întunericului. Iar aceste puteri ale întunericului îţi întind capcane. „Nişte răi îmi întind curse” (Psalmi 119: 110).
Dumnezeu ia foarte în serios problema închinării. Nu este un lucru de apucat să vii în casa lui Dumnezeu, un loc binecuvântat cu ungerea Duhului Sfânt. Moise i-a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.” (Leviticul 10:3)
În Ioan 20, citim povestea Mariei Magdalena, care descrie mireasa a cărei inimă este predată în totalitate lui Hristos. Aparent o femeie cu posibilităţi, ea a slujit nevoilor lui Isus cu dragoste și afecțiune împreună cu cealaltă Marie. A făcut acest lucru din mulțumire, pentru că Biblia spune că Isus a alungat șapte demoni din ea (vezi Luca 8: 2).
Noul Testament este atât de interesant - ne arată că Isus a fost reprezentarea exactă a Tatălui și când îl vedem pe Isus, vedem exact cum este Dumnezeu. Atât de plin de iubire, de har, de milă, de putere, de adevăr și de neprihănire! Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că şi noi am preluat natura Sa divină datorită prezenței lui Isus în noi.
Cred că cea mai mare devoțiune a creștinului este practicată pe liniile frontului, în căldura bătăliei, cu focurile armelor care zboară în jurul nostru. De fapt, cunosc mulți credincioși a căror devoțiune a fost întărită în mijlocul vieții agitate și a războiului spiritual. Nu trebuie ca cineva să fie pe un vârf de munte ca să-L iubească cu toată inima; ei nu au nevoie să trăiască într-un sat izolat pentru a-și dori ca Domnul să vină. Aceşti oameni au învățat să-L iubească pe Isus atât de mult, atât în timpul deplasării lor către serviciu cât și atunci când sunt singuri la rugăciune.
"De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi." (Matei 24:44)
Mireasa lui Hristos trebuie să trăiască într-o așteptare continuă, plină de bucuria revenirii Sale iminente, pentru că El poate veni în orice moment. Isus a avertizat totuși că în zilele din urmă învăţătorii răi se vor infiltra în Biserică într-un efort de a face în aşa fel încât Mireasa să adoarmă. Ei vor încerca să-i stingă inima plină de iubire pentru Mirele ei, afirmând: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” (24:48)
Cuvântul lui Dumnezeu mărturisește faptul că necazurile ne învață să ne plecăm genunchii și să strigăm la Domnul în toate problemele și necazurile noastre.
"Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău." (Psalmul 119: 67)
"Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit." (119: 75)