Sentimentele noastre pământești fluctuează, uneori zilnic, de la starea de fierbinte și zelos la căldicel sau chiar rece, pe măsură ce emoțiile noastre se schimbă. Ca și ucenicii, putem fi gata să murim pentru Isus într-o zi și apoi să fim pregătiți să-L părăsim și să fugim de El în ziua următoare. Putem spune Domnului că avem încredere în El pentru a se îngriji de toate nevoile noastre și, totuși, să păstrăm îndoială și teamă când circumstanțele noastre se schimbă.

Mulți creștini vorbesc despre intimitatea lor cu Domnul, despre mersul lor cu El, cunoașterea Lui și părtășia cu El. Dar nu putem avea o adevărată comuniune cu Dumnezeu dacă nu primim în inimile noastre descoperirea deplină a dragostei, harului și milei Sale.

Părtășia cu Dumnezeu constă în două lucruri: primirea iubirii Tatălui și iubirea noastră față de El, în schimb. A fi sigur de dragostea Lui este primul pas. Puteți petrece în fiecare zi ore în rugăciune spunându-I Domnului cât de mult Îl iubiți, dar dacă nu ați primit dragostea Lui, nu ați avut părtășie cu El.

Doar un singur lucru ne poate face să înaintăm în vremurile grele ce vor veni și acesta este o înțelegere a gloriei lui Dumnezeu. Prin accesarea ei, deblocăm ușa spre o viață biruitoare!

Când Domnul a venit pe pământ să locuiască printre noi, El avea un scop foarte specific, unul care a fost stabilit înainte de a fi puse temeliile lumii. El a venit cu misiunea de a ne învăța despre Tatăl, de a face lucrări puternice, de a ne salva de păcat și de a ne elibera de orice robie.

Acest tip de Mântuitor ar atrage în mod firesc atenția puterilor de conducere ale lumii dar, în ciuda tuturor obstacolelor mortale aruncate asupra Lui de către om și Satana, Isus a reușit să-și atingă scopul.

Rămâi tare când Dumnezeu pare să fie tăcut, pentru că victoria este încă a ta. Ea nu ți-a fost luată; nu ești tăiat din viața lui Dumnezeu din cauza unor greșeli de-a lungul drumului, căci acesta nu este modul în care Dumnezeu acționează. Pur și simplu, întoarce-te la El, așa cum a făcut Regele David - cu toată inima ta!

Regele David și-a exprimat adesea tristețea și luptele: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!... Aş fugi în grabă...”(Psalmi 55:6 și 8). Uneori durerea lui David îl apăsa până la lacrimi și își exprima elocvent disperarea.

Scriitorul cărții Evrei ne spune: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15)

Unii creștini se confruntă mereu cu câte o criză și par să dorească să vă spună toate problemele pe care le întâmpină. Ei simt nevoia de a descrie necazurile lor altora, dar par a fi reticenți în a le duce la Isus, ca și când El nu ar avea nimic de oferit.

Suntem cu toții creaturi obișnuite cu rutina. Obișnuim să ne trezim la aceeași oră, să mâncăm același mic dejun, să facem același drum la locul de muncă și să ascultăm același post de radio în timpul călătoriei noastre. Ne confruntăm cu repetiții nesfârșite în rutina noastră zilnică. Aceasta este viața, pur și simplu. Deși nu pare așa, uneori există o maturitate și o creștere reală în a fi credincioși și responsabili zilnic, săptămânal, an de an.

Ocazional, mă trezesc în mijlocul nopții cu o neliniște care mă inundă. Acuzatorul fraților șoptește: „nu ești bine; tu ești fără valoare, o povară pentru alții. Uită-te la trecutul tău, de câte ori ai greșit!” Satan adoră să-i chinuiască pe creștini, dar când Isus a venit, El a declarat: „Aceasta se termină chiar acum!” Apoi adaugă o uimitoare reasigurare: „Și nu crezi că te voi acuza vreodată înaintea Tatălui!” (Ioan 5:45)