Isus a spus în Ghetsimani, „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte” (Matei 26:38). Poți să-ți-L imaginezi pe Fiul lui Dumnezeu îndurând o noapte de confuzie? Nu știa El că urma să revendice întreaga victorie asupra iadului și a morții? Nu avea El un simț înnăscut de călăuzire și destin știind că Tatăl era cu El?
Când Duhul lui Dumnezeu ne mișcă să vorbim cu dragoste atunci noi trebuie să facem aceasta. Cu ceva timp în urmă, pe când luam prânzul în oraș împreună cu soția mea, am simțit îndemnul să spun chelnerului care servea în zona noastră că Isus îl iubește. Nu a răspuns nimic dar mai târziu l-am văzut că spunea altor lucrători ce-i zisesem eu, ceea ce a provocat o serie de priviri curioase în direcția noastră. Apoi a avut loc un lucru interesant. Pe când ne pregăteam să plecăm, un alt chelner m-a oprit și m-a rugat dacă aș dori să mă rog cu el!
Când Dumnezeu spune: „Voi folosi viața ta pentru gloria Mea,” noi de multe ori uităm că o sabie nu este făurită pe hamac, ci pe nicovală. Urmează să fie căldură, bătăi cu ciocanul, îndoiri, remodelări. Toate acestea sunt necesare și iau timp. Totuși, în acest proces, noi strigăm, „Doamne, am crezut că ai zis că îmi vei folosi viața, dar tot ce fac este să umblu prin foc. Oh, Isus, ajută-mă!”
Domnul îți răspunde: „Ți-am spus că voi folosi viața ta pentru gloria Mea! Dar nu o să te folosesc până nu ești gata.”
Când vorbesc despre încredere totală în Hristos, mă refer nu numai în puterea Lui mântuitoare ci și în puterea Lui de păstrare. Noi trebuie să ne încredem în Duhul Său să ne țină și să ne facă asemenea lui Hristos.
Cunoaștem că Dumnezeu a eliberat poporul Israel în mod supranatural. La rugul aprins Moise era pregătit să se încreadă în Dumnezeu să aducă la îndeplinire acea glorioasă lucrare. El urma să învețe ceva despre natura lui Dumnezeu care mai târziu îl va ajuta să își pună toată încrederea în Domnul că El face totul posibil. Care era acel aspect al naturii lui Dumnezeu? Sfințenia Lui!
Moise era singur pe Muntele Horeb având grijă de turma de oi a socrului său când o manifestare ciudată i-a captat atenția ― un tufiș se afla în flăcări. Când a făcut un pas mai aproape să vadă mai bine, Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului.
„Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul a văzut că el se întoarce să vadă şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului”(Exod 3:3-4).
Isus Hristos, Mântuitorul nostru, este singur de o sfințenie desăvârșită. Pentru că numai Isus este sfânt și desăvârșit, Dumnezeu nu mai recunoaște pe nimeni în această calitate. De aceea, dacă ar fi să fim vreodată primiți de Tatăl ceresc, atunci trebuie să fim în Hristos, numai și numai prin harul lui Hristos și nu prin vreun merit de-al nostru.
Oamenii religioși au tendința de a se concentra asupra întunericului în locul luminii. Aud atât de mulți creștini deversând cuvinte pline de amărăciune: „Cultura e de vină” sau „Guvernul e vinovat” sau „Acel grup de interes special este o influență negativă.” Dacă umbli așa cum a umblat Isus, nu vei blestema întunericul din pricină că ești concentrat pe lumina pe care tu o aduci. Permiteți-mi să ilustrez.
În al treilea capitol din Faptele Apostolilor, după ce Petru și Ioan au vindecat pe cerșetorul olog aflat la poarta ce ducea spre Templu, mai mulți privitori erau uimiți de priveliștea oferită. Îl cunoscuseră de ani de zile, iar vindecarea era de netăgăduit. Când oamenii i-au interogat pe ucenici în legătură cu acest eveniment, Petru le-a spus „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta?
Dragostea lui Dumnezeu ni se face cunoscută numai prin Isus Hristos. După cum ne spune Apostolul Ioan, plinătatea dragostea lui Dumnezeu locuiește în Isus: „ Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui” (Ioan 1:16). Poate întrebi, „De ce este atât de important să cunoaștem că dragostea lui Dumnezeu ne este comunicată prin Hristos? Cum ne afectează acest lucru viața noastră de zi cu zi?”