„Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12)

Isus a fost și încă este Lumina lumii. Ioan spune că această lumină a fost produsă de viața care era în Hristos: „În El era viața și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1: 4). Cu alte cuvinte, viața pe care Hristos a trăit-o a fost sursa de lumină a lumii și toți cei care cred „vor avea lumina vieții” (Ioan 8:12). Care este „viața din spatele luminii” despre care vorbește Scriptura?

„Căci i-ai ieșit înainte cu binecuvântările bunătății și i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.” (Psalmul 21:3). La prima vedere, acest verset scris de David este un pic derutant. Cuvântul „i-ai ieșit înainte” este de obicei asociat cu „a împiedica”, dar traducerea modernă aici ar fi „îl întâmpini cu binecuvântările bunătății” (NKJV).

Cuvântul biblic pentru „a ieși înainte” înseamnă „a anticipa, a fi precedent, a vedea dinainte și a împlini în avans, a plăti o datorie înainte de a fi scadentă”. Mai mult, aproape de fiecare dată, aceasta implică ceva care este făcut cu bucurie.

Pe măsură ce creștinii din zilele lui Pavel au simțit că se apropie distrugerea Ierusalimului, au dorit să afle mai multe despre evenimentele profetice. Se temeau de zvonurile referitoare la cruzimea armatelor invadatoare care au capturat o mulțime de oameni și i-au dus în sclavie. Toate acestea i-au făcut pe acești credincioși să-și dea seama că se apropie vremuri periculoase. L-au rugat pe Pavel să le spună mai multe despre ce urma să vină și cum să înțeleagă vremurile.

După ce Scriptura ne spune despre cumplitele pierderi ale lui Iov, ni se spune că Dumnezeu vine la el și-i spune: „Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viață ca și ție!” (Iov 40:15) și puțin mai târziu: „Poți tu să prinzi Leviatanul cu undița? Sau să-i legi limba cu o funie?” (Iov 41:1)

De ce ar include Dumnezeu acești doi monștri masivi în revelația sa către Iov? De ce i‑ar fi cerut lui Iov să se uite pe chipul unui hipopotam și al unui crocodil?

În zilele în care Eli slujea Domnului, Scriptura spune: „Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, și vedeniile nu erau dese.” (1 Samuel 3:1). Adesea, când se întâmplă acest lucru în viața noastră, înconjurăm acea flacără pâlpâitoare cu mult fum și oglinzi pentru a o face să arate mai bine decât este. Agendele noastre se concentrează pe toate aceste lucruri exterioare, deoarece focul din centru este atât de mic și cu greu mai poate aduce lumină sau căldură.

Am slujit la Detroit timp de 30 de ani. În timp ce predicam pe străzi, am fost blestemat. Am fost scuipat. Au aruncat cu sticle în mine. Gloanțe au zburat pe lângă mine. Nimic din toate acestea nu m-au deranjat vreodată. Nu m-am simțit jignit. Nu cunoșteam acele persoane, iar acestea nu mă cunoșteau.

Totuși soția mea mă privea în mod greșit și Domnul să aibă milă. E mai grav decât o sticlă. E mai grav decât un foc de armă.

Dumnezeu a promis că vei avea biruință după fiecare luptă, cununa ta va fi puterea Sa. „Fii înălțat, Doamne, cu puterea Ta! Vom cânta și vom lăuda puterea Ta!” (Psalmul 21:13).

„Acum, Saul se temea de David, pentru că Domnul era cu el, dar se îndepărtase de Saul” (1 Samuel 18:12).

Satana invidiază și se teme cel mai mult de cei care au stat cu Dumnezeu în rugăciune și care sunt hotărâți să se ridice și să lupte cu credință. Satana se teme chiar și de o mică armată a celor care sunt înarmați cu credință pentru a duce lupta. El tremură înaintea celor care stau în picioare și sunt pregătiți să i se împotrivească.

El se teme de tine, de aceea planul său este să-ți neutralizeze spiritul de luptă.

Apostolul Pavel a învățat biserica din Colose: „De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca, astfel, să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu.” (Coloseni 1: 9-10).

În Geneza 15, Dumnezeu a făcut un legământ glorios cu Avraam. El l-a instruit pe patriarh să ia o vițea, o capră și un berbec și să le taie pe toate în două. Apoi Avraam trebuia să ia o turturică și un porumbel și să le așeze pe pământ, cap la cap. Avraam a făcut așa cum a fost instruit și, pe măsură ce aceste creaturi zăceau sângerând, vulturii au început să coboare asupra lor.