Biblia ne spune că Iacov a primit o revelație incredibilă printr-o întâlnire față în față cu Dumnezeu: „Iacov a numit locul acela Peniel: căci L-am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață” (Geneza 32: 30). În ce circumstanțe a primit el această revelație? În momentul cel mai de jos și cel mai înspăimântător din viața lui Iacov. La acea vreme, Iacov era prins între două forțe puternice: socrul său supărat, Laban, și fratele său Esau, care se înstrăinase de el.

În toată Scriptura, cele mai mari revelații ale bunătății lui Dumnezeu au fost descoperite oamenilor în vremurile lor de necaz, calamitate, izolare și încercări. Vedem un exemplu de acest fel în viața lui Ioan. Timp de trei ani, acest ucenic a stat „la pieptul lui Isus”. A fost un timp de odihnă, pace și bucurie, cu puține necazuri sau încercări. El L-a cunoscut pe Isus doar ca Fiul Omului. Deci când a primit el revelația lui Hristos în toată slava Sa?

În timpul bisericii primare, ucenicii au spus următoarele cuvinte: „Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Doamne, care… ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: „Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă noroadele lucruri deșarte? Împărații pământului s-au răsculat și domnitorii s-au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.” (Fapte 4:24-26)

Câteva studii în sociologie și alte științe ale educației demonstrează că un copil supra protejat căruia i s-a oferit totul, care a cunoscut doar victorii, se va afla în dezavantaj, poate chiar în pericol grav atunci când marile încercări ale vieții îl lovesc sau o lovesc.

Este normal să ne dorim să ne protejăm copiii, dar una dintre cele mai extraordinare abilități pe care suntem chemați să o dezvoltăm în familiile noastre este cea a unei viziuni biblice, sănătoase despre cum să trecem prin încercări.

Dumnezeu poate și chiar folosește îngerii pentru a-i sluji pe oameni, dar cel mai mult Își folosește proprii copii grijulii ca să-Și răspândească harul. Acesta este unul dintre motivele pentru care am devenit părtași ai harului Său: pentru a deveni canale prin care acesta să se manifeste. Avem menirea de a-l oferi și altora. Eu numesc acest lucru „oamenii cu har”.

Evanghelia lui Matei relatează o întâmplare care ar putea deranja pe unii credincioși: femeia păgână care avea o fiică posedată.

Vine un moment în care anumite situații de viață sunt dincolo de speranța umană. Nu există niciun sfat, niciun medic, niciun medicament sau altceva care să vă poată ajuta. Situația devine imposibilă. Necesită un miracol, altfel va ajunge la devastare.

În astfel de momente, singura speranță rămasă cuiva este să ajungă la Isus. Acea persoană trebuie să-și asume responsabilitatea de a-L căuta pe Isus și să fie determinat: „Nu plec de aici până nu aud un răspuns de la Domnul! Trebuie ca El să-Mi spună: „S-a rezolvat! Acum continuă să înaintezi!”

Mulți credincioși nu vor să creadă că vor suferi greutăți sau vor cunoaște durerea, dar Scriptura are un cuvânt foarte diferit pentru noi.

Îmbrăcarea noului nostru sine este cu adevărat importantă pentru creștini. Aceasta va afecta modul în care ne trăim viața. Va afecta modul în care primim puterea mântuitoare a lui Isus Hristos. Va avea un impact asupra fiecărui aspect al vieții noastre. Îmbrăcarea noului eu este calea de a trăi acea viață nouă pe care ne-o dă Dumnezeu.

Acest lucru este foarte important, deoarece ne arată că a avut loc o adevărată întâlnire cu Dumnezeu și că a început transformarea inimilor noastre.

Se spune că animalul cel mai greu de prins din lume este maimuța cu coadă inelată. Este incredibil de greu de prins pentru străini, dar nu și pentru localnici. Acestui animal foarte rar îi plac mult anumite semințe de pepene galben, așa că localnicii scobesc o gaură mică într-un copac, suficient de mare pentru ca maimuța să-și înfigă mâna și apoi aruncă semințele în gaură.