„El ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte, și avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.”(2 Corinteni 1:10). Ce declarație incredibilă! Pavel spune: „Duhul m-a izbăvit dintr-o situație fără speranță. El mă izbăvește chiar și acum. El va continua să mă izbăvească din toate necazurile mele”.

Dumnezeu nu numai că își iubește poporul, ci se și bucură de fiecare dintre noi. Își găsește plăcerea în noi.

Văd acest tip de bucurie părintească la soția mea, Gwen, ori de câte ori ne sună unul din nepoții noștri. Gwen se luminează precum un pom de Crăciun când vorbește la telefon cu unul din micuții noștri dragi. Nimic nu o poate dezlipi de telefon. Chiar dacă i-aș spune că președintele este la ușa noastră, ea mi-ar face semn să plec și ar continua să vorbească.

Vreau să vă vorbesc despre „boala sufletului”. Acest lucru este cauzat de un potop de necazuri care vin asupra ta. Regele David a strigat: „Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața! Mă afund în noroi și nu mă pot ține; am căzut în prăpastie și dau apele peste mine. Nu mai pot strigând.” (Psalmul 69: 1-3, NKJV).

Problemele au venit asupra lui David atât de puternic încât a crezut că se va prăbuși. El s-a rugat: „Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare!” (Psalmul 31:9).

Doar un singur lucru cucerește și împrăștie întunericul: este vorba despre lumină. Isaia a declarat: „Oamenii care umblau în întuneric au văzut o mare lumină” (Isaia 9:2). La fel a declarat și Ioan: „Lumina luminează în întuneric și întunericul nu a biruit-o.” (Ioan 1:5).

Am auzit un autor al unei cărți bestseller vorbind despre faptul că a avea timpul foarte ocupat este una dintre marile probleme cu care ne confruntăm astăzi în America și în biserica modernă și cred că așa este. Ne-am obișnuit atât de mult să vorbim cu oamenii și să-i auzim spunând: „Oh, sunt atât de ocupat. Am atâtea lucruri de făcut.”

„Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti!” (Matei 6:6)

 Potrivit lui Pavel, noi, cei care credem în Isus, am fost înviați din moartea spirituală și am fost așezați cu El într-un tărâm ceresc: „Măcar că eram morți în greșelile noastre, (Dumnezeu) ne-a adus la viață împreună cu ... El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus.” (Efeseni 2: 5-6)

Atunci când vorbesc despre o mare trezire, mă refer la ceea ce Pavel descrie ca fiind o revelație și o iluminare: „Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui, și să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți.” ( Efeseni 1: 17-19)

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui.” (2 Petru 1:3)

Timp de ani de zile, am spus că sunt umplut cu Duhul. Am mărturisit că am fost botezat în Duhul. Am predicat că Duhul Sfânt mă împuternicește să mărturisesc și că El mă sfințește. M-am rugat prin Duhul, am vorbit cu Duhul, am umblat în Duh și am auzit vocea Lui. Cred cu adevărat că Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu.

„În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.” (1 Petru 1:6-7)