Am un prieten pe care îl cunosc de 20 de ani, el a avut o lucrare deosebită. Aceasta creștea rapid. El a cumpărat o clădire de birouri, ce s-a adăugat la tot ce avea. Oamenii veneau la Hristos. Ușile erau deschise și putea predica în toată țara.
Contrar multor teologii moderne, Dumnezeu nu ne-a promis niciodată o viață fără încercări și suferințe, ci mai degrabă una în care vom fi prelucrați și modelați cu atenție după chipul Său. El nu a intenționat niciodată ca noi să ne mulțumim cu viața îngustă de a trăi numai pentru noi înșine, cu atenția asupra lucrurilor acestei lumi, ci mai degrabă să trăim cu mâinile întinse și cu inimile mișcate de infirmitățile altora.
La încheierea cărții Geneza, Dumnezeu a ales un popor mic, nesemnificativ, pe care să-l conducă. El a vrut să creeze un popor care să fie exemplul viu al bunătății Sale față de lumea păgână. Pentru a aduce o astfel de mărturie, Dumnezeu și-a dus poporul în locuri care erau dincolo de controlul lor. El l-a izolat pe Israel într-un pustiu în care numai El era sursa lor de viață, îngrijindu-Se de toate nevoile.
Permiteți-mi să vă spun despre felul în care Dumnezeu îi aduce pe oameni în casa Lui, cum le vorbește și cum îi salvează. Domnul Își zidește biserica din mărturiile luminii strălucitoare ale celor care Îl iubesc. El este capabil să facă acest lucru, nu pentru că slujitorii folosesc metodele corecte, ci pentru că ei trăiesc o viață neprihănită.
Cred că fiul risipitor din Luca 15:11-32 a venit acasă fiindcă știa cum fusese tatăl său în trecut față de el. Acest tânăr cunoștea caracterul tatălui său și cu siguranță a primit multă dragoste din partea lui. De ce s-ar fi întors la un bărbat care ar fi putut fi supărat și gata să se răzbune, care l-ar fi putut bate și l-ar fi făcut să-i dea înapoi fiecare cent pe care îl risipise?
De multe ori mă gândesc la exemplul lui Avraam care s-a rugat pentru Sodoma, orașul plin de nelegiuire. Domnul i-a răspuns, zicând: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetății, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” (Geneza 18:26)
Am fost în 60 de țări diferite în întreaga lume și multe dintre acestea sunt locuri în care ai avea parte de suferință doar pentru că ești creștin.
Toată lumea îl cunoaște pe Samson din Cartea Judecătorilor după faptele sale pline de putere. Am observat însă câteva lucruri despre Samson pe care tindem să le trecem cu vederea.
Toată viața lui, din pântecele mamei lui până la mormânt, trebuia să fie predată lui Hristos, lui Dumnezeu și slujirii Sale. Nu trebuia să-și tundă părul; nu trebuia să bea nimic cu alcool; nu trebuia să se atingă de niciun cadavru. Acestea erau semne ale unei puneri deoparte, ale unei sfințenii. I s-a dat o chemare și nu doar atât, în Judecători 13:5 putem vedea scopul vieții sale.
În timp ce Isus a privit la sfârșitul vremurilor, a scos în evidență o problemă înspăimântătoare. „El le-a spus ucenicilor Săi: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii!” (Matei 9:37)
De ce nu sunt liderii noștri din guvern și din mass-media atât de binevoitori față de creștini? De ce atât de mulți tineri nu mai consideră creștinismul relevant pentru viața lor?
Fiindcă, de cele mai multe ori, biserica nu mai este o lumină. Hristos nu guvernează societatea noastră, pentru că El nu domnește peste viața noastră. Când mă uit în jur astăzi, văd puțini în casa lui Dumnezeu care sunt cu adevărat una cu Hristos și puțini slujitori care refuză metodele lumești și se încred în Dumnezeu pentru a primi călăuzire.