Într-o zi, pe când erau pe drum spre rugăciune, Petru și Ioan au întâlnit un olog șezând la poarta templului cerând milostenie de la cei ce intrau în templu. Când i-au auzit rugămintea, Petru a zis omului să privească la ei. Ologul aștepta să primească ceva de la ei, în schimb, l-a auzit pe Petru spunând: „Argint şi aur, n-am, dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Faptele Apostolilor 3:6)
Acesta este textul original din ebraică pentru Psalmul 119: „Când urmăritori uneltitori se apropiau de mine, care sunt departe de legea ta; atunci tu, oh Iehova, ai fost aproape cu toate poruncile tale pline de credincioșie” (Psalmul 119: 150-151, Traducerea Helen Spurrell).
Căpeteniile demonice și domniile îl înconjuraseră pe David, încercând să îl distrugă, pe el și pe întreg poporul Israel. Însă, acest om al lui Dumnezeu depune mărturie că pe măsură ce dușmanul se apropia, el avea încredere că Domnul se va apropia și mai mult.
Cântările de biruință cântate după victorie nu sunt cu adevărat cântări izvorâte din credință. De ce? Pentru că victoria noastră nu dă o lovitură îndoielilor noastre. Vedeți voi, când avem parte de izbăviri pline de biruință, avem un șuvoi temporar de recunoștință. Noi suntem în mod firesc veseli deoarece Dumnezeu nostru a lucrat plin de milă față de noi în ciuda îndoielilor noastre. Cu toate astea, ce se întâmplă cu îndoielile noastre? Ele sunt pur și simplu afundate și mai mult în inima noastră.
Ca să nu fie nici o neînțelegere: Dumnezeul nostru este un Tată iubitor și delicat. Plânsul își are vremea lui, și este o vreme pentru a da frâu liber fricii noastre. Și chiar acum mulți din Trupul lui Hristos sunt copleșiți de temeri legate de viitor, temeri despre cum vor reuși să treacă prin situații grele.
Poporul lui Dumnezeu a fost împotmolit ca într-o mlaștină a disperării la Marea Roșie. În acel moment cum trebuie să fi tânjit Domnul după cineva ca Ghedeon, care să se ridice în acea tabără înspăimântată și să reamintească tuturor de credincioșia lui Dumnezeu din trecut! Câteva generații mai târziu Ghedeon a avut doar o mică oaste de trei sute de bărbați împotriva unei armate, cu toate acestea el a strigat cu credință înaintea luptei (vezi Judecători 6 și 7). Vedeți voi, în ceea ce îl privește pe Domnul, timpul pentru a sta neclintit este în cel mai întunecat moment.
Prinși ca într-o capcană între doi munți și Marea Roșie, copiii lui Israel se aflau într-o situație disperată văzând cum un faraon furios cu ale lui care de fier îi înconjurau din spate.
„...V-ați apropiat de Muntele Sionului....de adunarea în sărbătoare.... de Biserica celor întâi născuți... ” (Evrei 12:22-23).
„Adunarea celor întâi născuți” este o adunare de oameni care au fost făcuți neprihăniți și desăvârșiți de către Dumnezeu.
Cine ere întâiul născut în Israel despre care citim în Vechiul Testament? Era cel mai în vârstă fiu care era primul în linia pentru primirea moștenirii tatălui. Deci tot ceea ce acumulase tatăl, toată bogăția regatului lui, era moștenită de întâiul născut.
Isus a promis revărsarea puterii Sale și a Duhului în viețile urmașilor Săi, pentru a se manifesta printre ei cu semne, minuni și fapte de uimire care nu vor lăsa nici un dubiu în legătură cu puterea Lui în fața ochilor unei lumi pierdute și fără speranță. El a promis să trimită Duhul Său să locuiască printre și înăuntrul lor, să îi călăuzească pe măsură ce duceau evanghelia spre fiecare colț al planetei.
David a scris într-un psalm că Domnul „socotește numărul stelelor și le dă nume la toate” (Psalmul 147:4). Gândește-te la asta: David ne spune, „Când ești în mijlocul durerii, oprește-te și privește în sus. Îți vei da seama, ’Dacă Dumnezeu poate face aceasta, cu siguranță că El poate să îmi împlinească nevoia.’” Sunt de acord. Dacă în durerea ta, îți ațintești ochii spre măreția lui Dumnezeu, vei primi mai mult decât orice răspuns pe care ți l-ar putea da vreun predicator.
Când Iair, fruntașul sinagogii, a auzit că iubita lui fiică a murit, el a avut de înfruntat un ultim test al credinței. El a fost forțat să privească moartea în ochi. Imaginează-ți haosul și confuzia din casa lui când a ajuns împreună cu Isus. O văd pe soția lui Iair căzând în brațele lui strigând: „Unde ai fost? E prea târziu. Fiica noastră scumpă s-a dus!”