Dacă suntem cinstiți, vom admite că de multe ori ne punem încrederea în alții, în ceasul nostru de mare încercare. Ne îndreptăm spre pastori, consilieri, prieteni, soți/soții pentru a primi răspunsuri. Petrecem ore, zile, chiar săptămâni încercând să ne dăm seama cum s-ar putea rezolva problema noastră. Și dacă soluția nu se grăbește să vină, noi continuăm să manipulăm, lucrând în toate modurile posibile, până când resursele noastre pământești sunt epuizate.
Disperare profundă și mare durere sufletească poate să ajungă la Isus din partea celor de care El are grijă cel mai mult.
Maria și Marta au abandonat încrederea lor în Isus după ce fratele lor, Lazăr, s-a îmbolnăvit și a murit (vezi Ioan 11:20-21). Casa lui Iair a abandonat speranța de asemenea. Cu toții l-au acuzat pe Isus că era în întârziere și nepăsător. (vezi Marcu 5:35).
Dacă ai nevoie de puterea lui Dumnezeu în viața ta, Isus are un cuvânt special pentru tine. Chiar înaintea înălțării Sale la cer, Hristos a știut că ucenicii Săi aveau nevoie de putere pentru a realiza lucrările împărăției Sale pe pământ. Așadar le-a spus: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus” (Luca 24:49).
În Geneza citim relatarea soției lui Iacov, Rahela, și dorința ei disperată de a avea un copil. Nu mai putea suporta gândul de a trăi fără a cunoaște bucuria nașterii, fără a experimenta ceea ce a fost menit pentru ea ca femeie. În cultura evreiască o femeie fără copii era privită cu dispreț, ca o persoană incompletă. Durerea Rahelei era insuportabilă, și ea s-a plâns lui Iacov, „Dă-mi copii, ori mor!”(Geneza 30:1)
Suntem familiari cu relatarea tatălui îndurerat care a venit la Isus pentru vindecarea fiicei lui care era pe moarte. „Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască”. Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea” (Marcu 5:22-24).
Scriptura spune că ni-a fost dăruită aceeași viață revigorantă a învierii, care este în Hristos: „dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi” (Romani 8:11). El infuzează trupurile noastre muritoare cu putere fizică prin însăși energia lui Dumnezeu.
Cu toții avem un cimitir secret în viețile noastre. Mă refer la cineva sau ceva la care am renunțat cu mult timp în urmă. L-am îngropat, am pus lespedea de mormânt deasupra și am scris data morții pe ea.
Mă gândesc la o dragă cunoștință care ne-a spus soției mele și mie despre faptul că se ducea la ceremonia de absolvire a copiilor ei. Soțul femeii acesteia o părăsise cu mulți ani înainte pentru o altă femeie. La absolvire, bărbatul și cu noua soție au apărut împreună cu multe dintre noile rude ale sale.
Apostolul Pavel s-a rugat pentru biserica din Efes: „ca să pricepeți....care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui” (Efeseni 1:18-19). Pavel spunea de fapt: „Fie ca Dumnezeu să vă descopere nu doar măreția trecută a lui Hristos ci majestatea Lui ce se manifestă în prezent.”
Într-una din meditațiile recente am scris despre puterea rugăciunii de cerere. Astăzi doresc să vorbesc despre ceva și mai puternic. Când faci rugăciuni de cerere, înalți glasul spre El, cerând lui Dumnezeu har, putere și pătrundere deosebită. Când aceste cereri ajung să se stabilească în inima și mintea ta, ajung să se adâncească și în credința ta; o să ieși din rugăciunea de cerere intrând în ceea ce eu numesc proclamare.
Tu vei proclama pătrundere — declarând ceea ce Dumnezeu a spus în Cuvântul Său: „Așa vorbește Domnul.”
O anume femeie din biserica noastră este cunoscută pentru dispoziția ei însorită și bucuroasă. Câțiva ani în urmă ea a venit în biroul meu și a împărtășit niște vești devastatoare cu mine. Cum vorbea, era uimitor de calmă și farmecul spiritului ei m-a luat total pe nepregătite. Când conversația noastră a luat sfârșit, m-a întrebat cu sinceritate, „Pot să mă rog pentru tine?”
Această sfântă dragă a început prin a-mi spune vești zdrobitoare și a terminat prin a se ruga pentru mine! Am fost uimit de bucuria ei în ciuda unor circumstanțe foarte dureroase din viața ei.