Răbdarea evlavioasă este voința de a aștepta pentru coordonarea în timpul lui Dumnezeu. există un astfel de lucru precum sincronizarea Duhului Sfânt. „Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi (Evrei 10:37). Acest verset vorbește nu numai despre a Doua Venire a lui Hristos, ci și despre venirea lui Hristos în împlinirea nevoilor noastre.

„Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36).

Scriitorul epistolei către Evrei detectează o anume oboseală și nerăbdare strecurându-se în inima credincioșilor. El a dorit să abordeze această temă prin a le expune cea mai eficientă armă a lui Satan împotriva celor care obosesc în facerea binelui: nerăbdarea cu Dumnezeu.

Dușmanul se năvălește precum un potop împotriva sfinților care nu iau parte la întunericului. Satan poate face să pară ca și cum totul din viața lor se prăbușește: rugăciunile lor par a fi zădărnicite, cerul pare de aramă, și au parte de suferințe din toate părțile. În asemenea momente inima le poate șopti condamnare: „Nu ai credință. Măcar de-ai crede cu mai multă neprihănire — dacă erai mai aproape de Isus, dacă gândurile tale nu ar fi fost atât de rele — nimic din toate acestea nu ți s-ar fi întâmplat. Ai fi în vârf, la fel ca cei pe care îi vezi în jurul tău.

De ce unii oameni par să treacă prin viață pur și simplu fără nici o problemă. Niciodată nu par a suferi. Pe orice pun mâna propășește, totdeauna par fericiți, ca și cum nu au nici o problemă în lume.

În Isaia 37 vedem povestea unui rege numit Ezechia.

Ezechia era un rege bun. El urma calea Domnului, spune Biblia, iar Dumnezeu l-a onorat și la binecuvântat. Dar a intrat într-o situație dificilă. S-a aflat în conflict cu regele Asiriei, care a înconjurat Ierusalimul în așa fel încât hrana nu mai intra în cetate.

În toiul acestor evenimente, regele Asiriei îi spune în Isaia 37:10 într-o scrisoare lui Ezechia:

„Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei»”.

Cu ani în urmă Domnul a pus pe inima mea să încep un studiu biblic într-o micuță biserică de țară dintr-un mic orășel numit Pendleton. Aceasta era o zonă din Canada care nu avea, din cunoștințele noastre,  nici o mărturie creștină pe o rază de 100 km².

Am fost la comitetul bisericii și le-am spus cine sunt și le-am zis motivul pentru care am dorit să închiriez biserica lor. Până la urmă ne-au permis să folosim clădirea fără nici o taxă, și chiar au oferit o persoană care să vină să aprindă căldura și să măture zăpada în timpul iernii.

„Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11)

Credincioșii din Irak-ul sfâșiat de război ne transmit, „Vremuri grele nu vor veni peste noi — pentru noi, vremuri grele au fost de ani întregi.” Ei au fost obișnuiți cu greutățile generații      de-a rândul și au învățat să se țină strâns de credință. Pentru că ei s-au îmbrăcat cu toată armătura lui Dumnezeu, ei sunt echipați pentru a se împotrivi răului și pentru a predica evanghelia celor din jurul lor.

Noi trebuie să fim foarte conștienți de uneltirile și metodele dușmanului. Cea mai puternică armă din arsenalul lui Satan este o minciună vicioasă — de la maestrul mincinos! Care este cea mai mare minciună a lui? Că Dumnezeu nu este credincios poporului Său.

Exact cum a făcut de-a lungul istoriei, Satan vrea să atace căminele noastre, căsniciile noastre, copiii noștri, sănătatea noastră, slujbele și carierele noastre, însăși credința noastră în Domnul. Isus a spus lui Petru, „Satana v-a cerut să vă ceară ca grâul”(Luca 22:31).

„Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta” (Luca 22:32). Pentru mine, acesta este unul din cele mai încurajatoare versete din toată Scriptura. Petru îndura o încercare cruntă și Isus l-a asigurat că indiferent ce ar fi avut de înfruntat, credința lui nu va eșua.

Chiar și când Petru tăgăduise pe Hristos, Dumnezeu nu l-a părăsit — nici chiar pentru o clipă. Acest ucenic odată-neînfricat, acum frânt și îndurerat din cauza propriului eșec, nu a fost pentru nici un moment singur. Și, preaiubiților, nici noi nu suntem!

Noi avem un Tată iubitor și delicat, căruia îi este milă de slăbiciunile noastre. Chiar și Isus a plâns în ceasul încercării Sale. El ne știe durerea din proprie experiență, și El a trimis Duhul Său pentru a ne mângâia și a vorbi speranță și pace în sufletele noastre.

Destul de curios, lumea stă cu ochii pe noi în timp ce ne confruntăm cu provocările noastre, și așteaptă de la noi să cântăm cântece în mijlocul celor mai dificile momente. Vedem un exemplu în acest sens în Cuvânt.