Într-o vreme când mari judecăți cădeau asupra poporului peste tot în jurul lui, Isaia a mărturisit că el avea o porție dublă de pace.
Aceeași perspectivă minunată pe care Isaia a avut-o în zilele tulburi din vremea lui, este disponibilă și pentru noi astăzi. Această promisiune de odihnă este pentru cei „a căror minte este statornică în Tine –[KJV]” (vezi Isaia 26:30).
Apostolul Pavel descrie vremurile în care trăim când scrie, „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele..... Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (2 Timotei 3:1,13). Mă gândesc la anii 1990 [din Statele Unite, n.tr] când companiile uriașe de ipoteci au sedus și au înșelat pe oamenii săraci, pe cei neinstruiți, pe cei fără locuri de muncă cu credite ipotecare cu grad mare de risc.
Noi nu suntem ai noștri, ci ai Lui! Acest fapt a luat ființă în momentul când am devenit o făptură nouă în Hristos și nu mai trăim pentru noi înșine. Mărturia noastră a devenit, „Am fost pierdut odată, dar acum sunt găsit. Îmi supun viața în mod continuu Lui.”
Când alegi să mergi cu Dumnezeu, orice lucru ce altădată avea puterea să te rețină trebuie să te lase să pleci. Aceasta este vestea bună! „Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: ‚De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.‘” (Geneza 24:50-51).
„Adu-ţi aminte de fiecare drum pe care Domnul, Dumnezeul tău, te-a condus prin pustie în timpul acestor patruzeci de ani, ca să te smerească, să te încerce şi să cunoască ce este în inima ta şi să vadă dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. Astfel El te-a smerit, te-a lăsat înfometat şi te-a hrănit cu mana de care nu ştiai nimic nici tu, nici părinţii tăi, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului” (Deuteronom 8:2-3).
Cărarea spre nădejde este una a suferinței, a tristeții și a durerii. Nu contează cât de pios, iubitor sau de bun ești, dacă Hristos este în tine, tu vei deveni părtaș la suferințele Lui.
„dimpotrivă, bucuraţi-vă întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:13, italicele mele). Petru ne spune clar, „Bucurați-vă în suferințele voastre.” Și Pavel ne spune ceva asemănător: „ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Romani 5:2).
Pavel ne confirmă neprihănirea noastră înaintea lui Dumnezeu prin Hristos: „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.” (Romani 5:10-11).
„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde![ să aveți din abundență speranță – KJV]” (Romani 15:13, sublinierea mea).
La începuturile slujirii Sale, Isus declara despre Sine Însuși: „În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!” (Ioan 7:37, sublinierea mea). Isus nu a dat o declarație — El a strigat. A așteptat ziua cea mai importantă a festivalului pentru a sta în picioare și a-Și face anunțul: Isus a strigat mulțimii, „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!”” (Ioan 7:37-38).
Să vorbim despre robia față de păcat — adică, bătălia ta cu carnea. Sub Noul Legământ, Dumnezeu permite diferitelor situații să intre în viața ta pentru a scoate în evidență neajutorarea ta și dependența ta de El pentru a te elibera prin credință. Dumnezeu nu ne conduce niciodată în ispită dar El permite să ajungem în impas uneori.
Dacă ai un păcat ce te copleșește mereu, duhuri mincinoase vin împotriva ta cu minciuni demonice: „Nu vei izbuti. Te duci la fund! Vei sfârși distrus.” Tu te întrebi, „Doamne, cum mă voi ridica vreodată de aici? Am căzut atât de jos!”