„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei" (Evrei 7:25).

Îmi amintesc de o vreme cu ani în urmă când îmi aduceam cu mașina fiul mijlociu de la un meci de hochei. Avea cu el câțiva jucători de hochei foarte înfometați, așa că ne-am oprit la McDonald’s. Stând la rând în spatele lor, am privit cum acești băieți au început să se scotocească de puținii bani pe care îi aveau. Deodată am văzut cum fiul meu s-a întors la cei doi prieteni ai lui și le-a zis în gura mare, „Puneți-vă banii la loc, băieți. Tatăl meu va plăti!”

„[Avraam] nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească” (Romani 4:20-21, sublinierea mea). Prin credință, Avraam „ a dat slavă lui Dumnezeu”. Și la fel ca Avraam, noi dăm glorie lui Dumnezeu când îmbrățișăm cu totul fiecare din promisiunile Lui.

„Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6).

Cu toții dorim să revendicăm pentru noi înșine promisiunile lui Dumnezeu, nu doar pentru mângâierea și binecuvântarea noastră ci și pentru a-I face Lui pe plac. Dorim o credință care aduce glorie Lui, cu toate acestea sunt momente când mulți dintre noi ne chinuim din greu să prindem o așa credință.

În fiecare epocă, Dumnezeu a așezat mijlocitori exact pe liniile frontului pentru a duce lupta împotriva căpeteniilor și domniilor lui Satan. Astăzi acești soldați spirituali pot fi găsiți în fiecare națiune — și este un motiv pentru care se numesc „războinici ai rugăciunii”. Mulți dintre cei care ne scriu la misiunea noastră vorbesc despre lupta spirituală intensă din viețile lor.

„Stiu în Cine am crezut şi sunt convins că El poate să păzească până în ziua aceea ce I-am încredinţat” (2 Timotei 1:12, sublinierea mea). Acestea sunt cuvintele unui om aproape de moarte. Apostolul Pavel se adresa ucenicului său, tânărul slujitor-în-pregătire, Timotei. Ulterior în aceeași scrisoare, Pavel se destăinuie lui Timotei cu aceste cuvinte: „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei 4:6-7).

Pavel zice că avem trei lucruri de făcut în timp ce rămânem aici pe pământ înainte de revenirea lui Hristos.

Isus nu a botezat pe nimeni cu apă. De ce? Pentru că botezul pe care El urma să îl dea era botezul cu Duhul Sfânt și cu foc (vezi Luca 3:16). Să nu luați acele cuvinte ca fiind o indicație că ar fi două botezuri, unul al Duhului și altul al focului. În schimb, Luca folosea o imagine — focul ca simbol al Duhului — pentru a descrie un  botez. Isus botează în focul mistuitor al Duhului Sfânt.

Credința noastră în vremuri de necaz ne aduce o dovadă „de o bună mărturie”.

„ Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie” (Evrei 11:2). Cuvântul grecesc pentru „a căpăta” înseamnă „a depune mărturie”. Înaintașii noștri în Domnul aveau o credință stabilă, ancorată. Și credința lor de neclintit a devenit pentru noi o mărturie în fața lumii cu privire la credincioșia lui Dumnezeu în mijlocul vremurilor de necaz.

Când ești în toiul luptei, Satan va trimite acuzații spre tine. El îți va aduce aminte de fiecare păcat din trecut, fiecare moment întunecat, fiecare lucru nesăbuit pe care l-ai făcut vreodată. Nu e de mirare că Pavel a numit aceste acuzații săgeți înflăcărate sau „săgeți arzătoare”(vezi Efeseni 6:16). Traducerea este din original este „furia inflamată”. Mulți sfinți cunosc durerea cuvintelor răutăcioase care rănesc ce țintesc spre tine de la cei din jurul tău. Astfel de acuzații nechibzuite sunt cu adevărat săgeți arzătoare de furie incandescentă.