Fiind legați de frică ne poate face să ne împotrivim pășirii în credință. Dar Isus are un remediu pentru frica noastră. La sărbătoarea Corturilor El a stat în picioare și a declarat: „Acest râu de apă vie nu se va opri. Dacă va crede cineva în Mine, această apă îl alimenta cu viață. Aceasta va curge din el precum un râu, demonstrând bunătatea Tatălui ceresc” ( vezi Ioan 7: 37-38).

Într-unul din psalmii regelui David cel mai mult citați și totuși greșit înțeles, el spune, „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmul 23:4). Nu cred că David cerea lui Dumnezeu să îndepărteze acest rău; el cerea să fie împins în față spre bătălie, să fie forțat să confrunte dușmanul față în față. El era gata să meargă la război împotriva Satanei, nu să se ascundă de el!

În mod tragic, lumea religioasă a fost divizată de multe secole. De-a lungul multor generații, dezbinări teribile au întărâtat creștinii unii împotriva altora. Frate s-a ridicat împotriva fratelui său, soră împotriva sorei, și întregi denominațiuni au fost ruinate.

Lumea are nevoie de predici ilustrate — exemple personale puternice — despre dragostea lui Dumnezeu.

În Ioan 17:21, Isus s-a rugat: „ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (sublinierea mea).

În timpul petrecut cu ucenicii Săi, chiar înainte de crucificare, Isus i-a avertizat: „Pe unii vă vor respinge, unii vor fi puși în închisori, unii dintre voi vor fi uciși. Și toți veți suferi persecuții     (vezi Ioan 16:2). Ce mesaj de trimitere plin de încurajare!

Se vorbește mult zilele acestea despre situația înfricoșătoare a lumii noastre. Popor după popor este frământat de necazuri, la un pas de colaps economic. Totuși în mijlocul fricii și al necazului, Dumnezeu încă mai iubește și salvează suflete pierdute.

Când copiii lui Israel erau în pustie, erau chinuiți de sete și au început să cârtească împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim...? Apoi Moise a strigat la Domnul: ‚Ce să fac cu poporul acesta?

Marea ispită în creștinătatea de astăzi este să facem mesajul nostru atât de acceptabil pentru mulțimi încât pierdem focul din componență. „ Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Luca 3:16).

Când citesc din Vechiul Testament, credința mea este încurajată foarte mult de exemplul pe care David ni l-a dat. Sunt uimit de hotărârea lui de a auzi vocea lui Dumnezeu în mijlocul vremurilor primejdioase prin care trecea.

Isaia striga: „Doamne, Tu ești Tatăl nostru și noi suntem poporul Tău! Descoperă-Te față de noi și atinge-ne încă o dată.” (vezi Isaia 64:8-9).