„În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi” (Efeseni 1: 7-8)

Noi cei din biserică nici măcar nu am început să cercetăm harul câtuși de puțin. Doar luăm înghițituri micuțe din cupa harului din când în când în umblarea noastră cu Dumnezeu înainte de a ne baza pe propriile abilități.

Biblia ne prezintă câteva simboluri pentru Duhul Sfânt. Unul dintre acestea este vânt, care în limba greacă originală din Noul Testament este același cuvânt ca pentru respirație. Vântul ne ajută să vedem mișcarea invizibilă și misterioasă a Duhului (vezi Ioan 3:8)

Chiar dacă organizația noastră folosește metode moderne, high-tech,  nu primim direcționarea noastră de la aceste „resurse de lucrare”. Noi petrecem timp pe genunchi, căutându-l pe Domnul pentru direcția din fiecare arie a slujirii.

Astăzi, „experții” au preluat controlul asupra frâielor bisericii. Păcatul este privit prin termeni psihologici și poartă numele de boală. Profeții sfințeniei au fost înlocuiți de psihologi și asistenți sociali debitând jargonul de ultimă oră, iar altarele au fost înlocuite de camere de consiliere. Isus este detronat iar Freud este înălțat.

Permite-mi să îți arăt patru rezultate tragice ale detronării Domnului.

„Israel era o vie mănoasă [versiunea NKJV: Israel își golește via], care făcea multe roade. Fiecare din Israel era preocupat cu sine însuși iar rezultatul era goliciune totală. Osea vorbea aici credincioșilor, arătându-le ce se va întâmpla cu cei care îl dau pe Domnul afară din viața lor. Acești oameni devin egoiști și nefericiți — și fiecare din țelurile lor sfârșesc în goliciune.

Dumnezeu a binecuvântat și a făcut pe poporul Israel să prospere dându-le case pe care nu le-au construit și vii pe care nu le-au plantat. El a ridicat oameni evlavioși ca profeți pentru a le vorbi și a da direcție clară poporului. Timp de mulți ani au dovedit că Dumnezeu este credincios ascultând de sfatul Lui și niciodată ducându-se după îndemnurile firii lor. Ori de câte ori Dumnezeu le vorbea, ei ascultau și ei erau eliberați în mod miraculos de dușmani puternici.

„Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ……fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El” (Coloseni 1:16).

„El este Capul trupului, al Bisericii….. pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate”       (versetul 18).

Mulți creștini din ziua de azi sunt extenuați din cauza eforturilor lor de a ține departe de ei păcatul. Ei sunt secătuiți și de ultimul dram de bucurie, și victoria pe care Hristos a câștigat-o pentru ei se pierde în eforturile lor încăpățânate de a-și întemeia o neprihănire a lor proprie.

Cei mai mulți consideră Cartea Cântărilor a fi o reprezentare a lui Hristos și Biserica Lui. În această carte găsim un verset important, o cerere adresată Mirelui din partea celor care Îl cunosc: „Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare” (Cântarea Cântărilor 2:15).

Te trezești în fiecare zi în agonia unei patimi care te copleșește sau a unei pofte din viața ta? Dumnezeu cunoaște totul despre păcatul ce sălășluiește în inima ta. El știe că tu îl urăști și că ai plâns din cauza acestuia iar El vrea ca tu să asculți acest cuvânt: „ Domnul este tăria și scutul meu; în El mi se încrede inima și sunt ajutat” (Psalm 28:7).

Satan vrea ca tu să trăiești în teama că tu nu vei fi niciodată eliberat, niciodată liber. Dar David a spus: „Nu mă tem de nici un rău” (Psalm 23:4).

„Să nu te temi de ele” (Deuteronom 7:18). Pentru Israel, „ele” reprezentau națiunile păgâne  masive și bine înarmate pe care le aveau de înfruntat. Pentru noi, „ele” reprezintă fiecare problemă, necaz, și dificultate copleșitoare cu care ne confruntăm în viață.